Acum câteva zile, în centrul atenţiei s-a aflat descoperirea unui câmp petrolier pe coasta Atlanticului din Brazilia, al treilea ca mărime din lume. După puţin timp, preţul petrolului a atins un nou nivel record.

Petrolul a fost cotat aproape dublu faţă de acum doi ani – în ciuda unei situaţii economice mai slabe a SUA şi a unei creşteri moderate a cererii globale. Mulţi analişti se arată surprinşi, căutând explicaţia la suspecţii obişnuiţi: speculanţii şi fondurile hedge.

În mod surprinzător, un alt anunţ s-a bucurat de mult mai puţină atenţie; el arată însă că preţurile ridicate la petrol sunt influenţate şi de problemele existente în ceea ce priveşte oferta: „Producţia de petrol a Rusiei a depăşit nivelul maxim“, a avertizat vicepreşedintele Lukoil, trasând paralele cu scăderea producţiei înregistrate de mai mulţi ani în Marea Nordului şi Mexic. Estimarea unui insider de vârf al industriei petroliere ruseşti este alarmantă. Se termină petrolul celui de-al doilea exportator din lume mai repede decât era prevăzut?

Totuşi, de „terminat“ nu poate fi încă vorba – rezervele sunt, ca şi până acum, enorme. De fapt, şi pentru firmele ruseşti din domeniul petrolier costurile de dezvoltare şi de extracţie au explodat. În ciuda investiţiilor ridicate, producţia de petrol în ultimii ani a crescut nesemnificativ.

Aproape 75% din câmpurile petroliere ruseşti şi-au atins între timp nivelul maxim. Exploatarea multor câmpuri mai vechi devine pentru firmele din acest domeniu o afacere în pierdere şi, de aceea, această activitate este în scădere. Acelaşi lucru este valabil pentru multe proiecte noi, mai mici. Cauzele sunt costurile în creştere rapidă, o politică energetică neconsistentă, deficienţe de infrastructură şi impozitarea enormă a firmelor petroliere. O parte mare a profiturilor se îndreaptă către statul rus – în anul 2008 vor fi aproape 120 de miliarde de dolari. De aceea, producătorii de petrol profită puţin de preţurile petrolului aflate în creştere. La sfârşitul lunii martie, guvernul a anunţat o scădere a taxelor, în jur de 4,5 miliarde de dolari, iar acţiunile producătorilor ruşi de petrol au reacţionat la aceasta cu câştiguri datorate cursului. Scăderea taxelor nu ajunge însă pentru a mări numărul de exploatări. După estimarea Raiffeisen Capital Management, mai devreme sau mai târziu, vor urma alte măsuri de stimulare a creşterii producţiei. Din această cauză, pentru titlurile ruseşti selectate din domeniul petrolier există încă un potenţial ridicat, deoarece petrolul din Rusia va curge încă multă vreme. Însă nu va fi cu mult mai ieftin.

«Scăderea taxelor nu ajunge pentru a mări numărul de exploatări.»
Gerhard Aigner, general manager Raiffeisen Capital Management

Capital – Editia nr. 17, data 30 aprilie 2008