Sistemul sanitar – gaura neagra a bugetului

Economia romaneasca avea, si inca mai are, multe gauri negre. O gaura neagra este locul in care banul public intra cu nemiluita, cativa (sau mai multi) baieti smecheri se imbogatesc, iar contribuabilul este nemultumit ca banii pe care-i plateste prin taxe nu i se intorc prin servicii. O gaura neagra poate fi o intreprindere de stat, o regie sau o companie nationala, dar si sistemul sanitar. Pentru ca nu poate fi numit altfel decat gaura neagra locul in care statul aloca de vreo patru o



Economia romaneasca avea, si inca mai are, multe gauri negre. O gaura neagra este locul in care banul public intra cu nemiluita, cativa (sau mai multi) baieti smecheri se imbogatesc, iar contribuabilul este nemultumit ca banii pe care-i plateste prin taxe nu i se intorc prin servicii. O gaura neagra poate fi o intreprindere de stat, o regie sau o companie nationala, dar si sistemul sanitar. Pentru ca nu poate fi numit altfel decat gaura neagra locul in care statul aloca de vreo patru ori mai multi bani (sume exprimate in valuta) decat in urma cu cinci ani, serviciile nu s-au imbunatatit, numarul pacientilor nu avea cum sa creasca dramatic, dotarea spitalelor nu s-a imbunatatit simtitor. Dar statul a continuat sa pompeze permanent mai multi bani.

Corul nemultumitilor din sistem cerea permanent mai mult. “Cum sa evaluezi o viata de om in bani!?”, strigau tocmai cei care-si indesau in conturi banii care trebuiau folositi pentru tratarea bolnavilor. Vreau sa fiu bine inteles: sunt dintre cei care cred ca doctorul este un semizeu; ca nimic nu poate rasplati o operatie pe inima sau un transplant de ficat. Bisturiul medicului are in el duhul sfant. Dar, fatalmente, discutia trebuie coborata si in termeni prozaici, de buget. Perpetuam un sistem in care nu se stie cat costa o operatie de galci. La fel ca si celelalte domenii sau, poate, chiar mai abitir, sistemul sanitar a fost capusat fara mila. Sistemul privat actioneaza fara mila atunci cand gaseste o veriga slaba. Majoritatea firmelor care lucreaza cu sistemul sanitar de stat au rate de profit de neimaginat in alte domenii. Nu este o acuzatie la adresa firmelor private. Poti sa acuzi leul ca a mancat o caprioara? Iar cand coruptia si incompetenta isi dau mana, rezultatul este dezastruos. Actualul ministru al sanatatii a inteles un lucru esential: ca a fi un medic bun nu inseamna ca esti si un manager bun. Obiceiul ca medicul cel mai bun sa devina si manager nu are de-a face decat, poate, cu orgoliul respectivilor medici. Care, omeneste, poate fi inteles. Dar sistemul trebuie sa il opreasca pe acel medic sa iroseasca banii pe care ii are la dispozitie. Avem acum un ministru al sanatatii care nu e medic. E bine, pentru ca medicul era parte a problemei, nu parte a solutiei. Pentru prima data, Ministerul Sanatatii incerca sa-i dizloce din functii pe medicii care administrau spitalele chiar de peste 20 de ani. Unii, medici absolut straluciti, dar care sufereau de sindromul “violon d’Ingres” (pictorul care dorea sa fie considerat instrumentist). Zgomotul de fond va fi, probabil, asurzitor. Acum are nevoie de ceara, precum Ulise. Ministrul Eugen Nicolaescu a actionat chiar ca un chirurg: a taiat acolo unde a crezut ca e partea bolnava.


Cifrele alocate sanatatii, despre care vorbeam mai sus, arata ca nu subfinantarea este PRINCIPALA problema. Este o crima sa dai milioane de dolari pe un aparat care apoi rugineste in curtile spitalelor. Evident, si lipsa banilor este o pacoste. Dar, ca intr-o familie saraca, important este cum gospodaresti banii putini pe care ii ai.

La fel ca si celelalte domenii sau, poate, chiar mai abitir, sistemul sanitar a fost capusat fara mila.