Cei 82 de preoți arondați, la 1733, celor 23 de sate românești din Protopopiatul Năsăudului, erau împărțiți astfel: 10 în Zagra, 7 în Salva, 6 în Rebrișoara, câte cinci în Mititei, Telci, Năsăud și Maeru, câte 4 în Mocod, Runc, Feldru și Sângiorz, 3 în Poieni, câte doi în Hordou, Rebra-Mare, Vărarea, Bichigiu, Rodna, Ilva, Leș, Sântioana și Nușfalău, câte unu în Găureni și Suplai.
În total ei păstoreau 2.244 de familii, care aveau în total 11.220 locuitori.
Toți popii aveau împreună: 299 de boi, 171 de vaci, 2009 oi, 354 porci și 351 de stupi, iar biserica avea: arătură de 486 ferdele sămânță – 60.75 pogoane și fânețe 56 care – 28 de pogoane.
Prin ferdele (banițe) se înțelege măsura semințelor, adică opt ferdele la pogon, iar la fânețe, carele cu fân, adică două care de pogon.
Conscripția s-a făcut în baza ordinului dat în 26 iunie 1733 de guvernatorul conte Francisc Paul de Wallis magistratului bitrițean. Mandatarii acestuia au lucrat cu sprijinul protopopului din Năsăud, iar întrei ei s-au iscat de multe ori divergențe de păreri.
S-au ridicat multe acuze contra popilor valahi
Anterior, în 1714, guvernul transilvan adresase tuturor autorităților un ordin, în care se constata următoarele:
S-au ridicat multe acuze contra popilor valahi că ocrotesc pe lângă ei nu numai rudenii, ci și străini cu scopul de a-i libera de dări, că găzduiesc răufăcători cu scopul de a-i scăpa de urmărire, iar sătenilor care nu ascultă de ei, ci de oficianți, nu le permit să mai calce în biserică, nu le botează copiii și nu-i înmormântează.
Apoi vlădica valah hirotonosește pe mulți ignoranți și nedemni, așa că în unele sate sunt 4-5 popi.
În fine, pe titlul censului episcopal storc popii diferite prestații de la săteni, amenințându-i și pedepsindu-i cu alungarea din biserică și legarea de funia clopotului. Pentru corectarea acestor rele, autoritățile în drept au să cerceteze imediat în fiecare sat.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric