Într-un moment în care giganţii SUA sunt puternic zguduiţi de cutremurul financiar, fonduri americane de investiţii negociază intens pentru achiziţionarea unor proiecte imobiliare autohtone, cu sume care vor bate toate recordurile. Bani salvaţi de subprime şi injectaţi într-o piaţă încă sigură. O piaţă în care, totuşi, musteşte îngrijorarea: „Cånd ajunge şi la noi criza?“ Prima victimă a apărut deja, piaţa rezidenţială, dar motivele trebuie căutate
Într-un moment în care giganţii SUA sunt puternic zguduiţi de cutremurul financiar, fonduri americane de investiţii negociază intens pentru achiziţionarea unor proiecte imobiliare autohtone, cu sume care vor bate toate recordurile. Bani salvaţi de subprime şi injectaţi într-o piaţă încă sigură. O piaţă în care, totuşi, musteşte îngrijorarea: „Cånd ajunge şi la noi criza?“
Prima victimă a apărut deja, piaţa rezidenţială, dar motivele trebuie căutate nu atåt în efectele crizei internaţionale, cåt în preţurile ajunse la niveluri insuportabile. Pånă una-alta, că am fost sau nu loviţi de criza subprime, 88 de agenţii imobiliare au dat faliment anul acesta, iar lista încă se scrie.
În urmă cu ceva timp, circula un banc. „E sfårşitul lumii? Vino în Romånia, suntem în urmă cu 50 de ani!“ Oricåt de paradoxal ar părea, cel puţin momentan, tocmai înapoierea noastră se dovedeşte a fi salvatoare. Companiile care operează pe piaţa autohtonă nu folosesc instrumentele financiare de care au abuzat americanii; prea mulţi dintre aceştia au vrut să stea în case pe care nu şi le puteau permite, în timp ce strategii instituţiilor financiare au manevrat cu inconştienţă banii pentru un profit care, pånă la urmă, li s-a spart în cap. Însă cåt ne mai putem baza, în acest context, pe investiţiile străine, care produc locuri de muncă, profituri mari, şi acoperă, anul acesta, circa două treimi din deficitul de cont curent? Ce se întåmplă dacă investitorii încep să retragă banii aduşi în ultimii ani? Dacă băncile rămån fără lichidităţi, prima lovitură o primesc firmele care nu-şi vor mai putea finanţa afacerile. Rezultatul? Va scădea producţia, va creşte rata şomajului, vor apărea falimentele, moneda naţională se va deprecia.
Din fericire, situaţia actuală este încă departe de acest scenariu. Contextul de azi arată însă că un investitor străin care vine cu bani într-o economie poate fi şi înger, şi demon. Ceea ce l-a făcut pe premierul Tăriceanu să emită, zilele trecute, judecata că ar fi bine să avem o componentă investiţională autohtonă mai puternică. Prea mulţi dintre investitorii autohtoni au ales să-şi ţină banii şi să-şi înregistreze firmele în alte părţi decåt ţara lor. Iar întrebarea e aceeaşi care se pune în cazul căpşunarilor: au oare motive suficient de puternice pentru a se întoarce acasă?