Cantaretul californian nu a urcat niciodata prea sus in topuri. Radiourile universitatilor de prima mana din SUA ii difuzeaza insa intens muzica incepand din anul 2000, de cand i-a aparut albumul ,,Burn to Shine,,, un amestec de jazz clasic si ,,urban beatboxing,,, si are fani statornici peste tot in lume.
Nici nu vrea sa fie vedeta. Ii plac concertele cu public restrans. Canta asezat pe un scaun si inconjurat de o multime de chitare. Cel mai mult foloseste chitara Weissenborn, rezonanta ei puternica si expresiva devenind in ultimii ani elementul distinctiv al cantecelor sale.
E o muzica dificil de categorisit, dar influntele sunt clare: Bob Marley, Jimi Hendrix, Robert Johnson. Toti cronicarii remarca la el sinceritatea vocii, inventivitatea compozitiei, imaginatia muzicala si nimeni nu a spus vreodata ca nu i-ar placea eclectismul pieselor sale, trecerile de la reggae la Delta blues, experimentele de folk alternativ, amestecul de funk si spirituals.
,,Diamonds on the Inside,,, cel de-al cincilea album de studio, aparut acum cateva luni, este mai bun decat tot ce a facut pana acum. Cel putin patru piese merita nota maxima. Singurul punct slab: orchestratia cam sentimentala din ultimele doua compozitii. Recomandat celor carora le place inca sa se reintoarca la bluesul de odinioara, dar si acelora care s-au plictisit de Lenny Kravitz.
Prima piesa de pe album, ,,With My Own Two Hands,,, poate fi ascultata pe diferite
site-uri. Incercati si pe pagina oficiala: www.benharper.net pentru a va face o idee.