Cunoscută ca o tulburare neurocognitivă majoră sau o tulburare cognitivă ușoară, demența este un termen general folosit pentru a descrie afectarea memoriei, gândirii sau raționamentului unei persoane. Există diferite forme de demență, dar boala Alzheimer este cea mai frecventă, mai ales în rândul persoanelor de peste 65 de ani.
Un text publicat de Verywellheath explică, pe înțelesul tuturor, ce este demența și de ce este esențială depistarea ei din timp. De asemenea, articolul arată care sunt semnele timpurii ale acestei maladii care afectează milioane de oameni.
Ce se întâmplă în stadiul incipient al demenței
Demența afectează fiecare om în mod diferit. Această boală este progresivă, adică se va agrava în timp. Dacă anumite simptome par să apară peste noapte, altele încep să fie evidente în câteva luni. Demența este definită drept afectarea memoriei cu afectarea a cel puțin unei funcții cognitive, cum ar fi:
Probleme de limbaj, cum ar fi dificultatea de a vorbi
Pierderea funcțiilor executive, cum ar fi dificultăți de planificare, înțelegere sau atenție
Semne și simptome timpurii ale demenței
Demența afectează, de obicei, adulții în vârstă, fiind parte a procesului de îmbătrânire. Această boală are o serie de semne și simptome care pot varia de la o persoană la alta în funcție de tipul și cauza demenței. Unele dintre semnele și simptomele timpurii ale demenței pot include:
- Probleme de memorie
- Confuzie cu privire la locurile familiare
- Incapacitatea de a se concentra sau de a gândi clar
- Dificultatea de a găsi cuvinte
- Schimbări de dispoziție și personalitate
- Raționament slab
- Incapacitatea de a se concentra sau de a gândi clar
- Dificultăți de mers sau de echilibru
- Creșterea somnolenței în timpul zilei
Cum se stabilește diagnosticul
Din păcate, nu există un test definitiv care să determine dacă cineva suferă de demență. Medicii diagnostichează demența pe baza istoricului medical al persoanei, a unui examen fizic sau în urma testelor de laborator. Există cinci tipuri diferite de demență, iar simptomele cu care sunt asociate diferă.
Alzheimer
Este cea mai frecventă cauză a demenței, Alzheimer afectând aproximativ 60 până la 80% din totalul persoanelor cu demență. Majoritatea persoanelor cu Alzheimer începe să simtă simptome la vârsta de 60 sau 70 de ani sau mai târziu. În stadiile incipiente ale bolii, oamenii uită mai ușor, repetă anumite lucruri de multe ori, adesea în aceeași conversație, și nu pot reține informații noi. În cele din urmă pierd capacitatea de a vorbi, a merge și de a mânca singuri.
Demența vasculară
Este considerată al doilea cel mai frecvent tip de demență, reprezentând aproximativ 15-20% din cazuri în America de Nord și Europa. Persoanele de peste 65 de ani sunt cel mai afectate, iar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Simptomele timpurii pot include dificultăți de limbaj, incapacitatea de a fi atenți, izbucniri emoționale și planificare și judecată slabe.
Demența cu corpi Lewy
LBD afectează aproximativ 1,4 milioane de americani, majoritatea cu vârsta peste 50 de ani. LBD este legată de boala Parkinson, în care proteinele alfa-sinucleinei se acumulează mai întâi în porțiunea creierului care controlează mișcarea și se poate răspândi apoi în zonele responsabile de memorie. Unul dintre semnele distinctive ale demenței cu corpi Lewy sunt halucinațiile și iluziile vizuale. Boala afectează și memoria, ulterior și mersul.
Demența frontotemporală
Este cel mai frecvent tip de demență pentru persoanele cu vârsta de sub 60 de ani. Deoarece începe în lobul frontal, responsabil pentru dispoziție și comportament, pacientul devine agresiv sau apatic, prezintă o lipsă de empatie, poate folosi un limbaj inadecvat. Spre deosebire de Alzheimer, pierderea memoriei nu este un simptom major.
Hidrocefalie cu presiune normală
Este un tip de demență care poate fi tratat cu succes. Are trei simptome principale: incontinență urinară, dificultăți de echilibru și mers și probleme cognitive.