Alegeri legislative în Turcia. Miza: o nouă Constituţie şi aderarea la UE

Turcii se prezintă duminică la urne pentru un scrutin legislativ în care Partidul Justiţiei şi Dezvoltării - AKP, al premierului Recep Tayyip Erdogan, este cotat drept favorit. Erdogan ar putea câştiga un al treilea mandat consecutiv în fruntea executivului şi şi-ar putea duce la bun sfârşit planul de a modifica legea fundamentală, scrie agenţia Reuters.

O democraţie musulmană şi aspirantă la aderarea la Uniunea Europeană, Turcia a devenit o putere economică şi un actor influent pe scena internaţională de când AKP a ajuns prima dată la putere în 2002. Secţiile de vot urmau să se deschidă duminică la ora locală 07:00 (04:00 GMT) în est şi o oră mai târziu în vest, unde se află capitala Ankara şi Istanbul.
Sondajele de opinie lasă de înţeles că Erdogan va câştiga un nou mandat de patru ani în fruntea unui executiv format dintr-un singur partid în ţara cu 74 de milioane de locuitori care face legătura între Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Potrivit Reuters, el şi-a consolidat sprijinul populaţiei datorită succesului pe care l-a înregistrat în crearea unei economii înfloritoare şi în încheierea a decenii de coaliţii haotice, lovituri de stat militare şi ajutoare financiare internaţionale eşuate.
Singura necunoscută a scrutinului de duminică pare a fi marja victoriei, în condiţiile în care Erdogan are nevoie de mai mult de o majoritate simplă pentru a fi sigur de adoptarea unor planuri în vederea unei noi constituţii care să o înlocuiască pe cea redactată în 1982, la doi ani după o lovitură de stat militară. Actualul premier, al cărui partid îşi are rădăcinile în mişcări islamiste interzise, a anunţat că noua lege fundamentală va fi bazată pe principii democratice şi pluraliste ce vor apropia Turcia de standardele UE.
În timp ce investitorii străini consideră în mod tradiţional AKP ca fiind partidul cel mai prietenos cu piaţa, vocile critice la adresa lui Erdogan evocă tendinţele autoritare pe care acesta le dezvoltă. Ei se tem că premierul îşi va folosi puterea crescândă pentru a trece spre un sistem de guvernare mai prezidenţial, urmărind să devină el însuşi preşedinte în anii ce urmează. De asemenea, oponenţii săi critică folosirea excesivă a ascultării convorbirilor de către agenţiile statului, detenţia jurnaliştilor critici la adresa regimului, nepotismul şi accentuarea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci.