În ciuda problemelor cu care se confruntă economia României, șefa FMI, Christine Lagarde, este optimistă pentru viitor, menționând, în discursul de la Bucureşti, cât de mult am avansat în ultimii 20 de ani
Christine Lagarde, directorul general al Fondului Monetar Internațional (FMI), a venit la București ca să ne laude. În discursul ținut la BNR în fața cremei finanțiștilor și bancherilor locali, șefa FMI a ținut să precizeze cât de departe a ajuns România din prezent față de acum 20 de ani. Un lucru deloc rău, uneori este bine să te uiți în urmă și să vezi și lucrurile bune care s-au făcut. Dar nu știu dacă acesta este rolul FMI, instituția care ar trebui să îndrume și să consilieze economia autohtonă pe drumul către civilizația economică occidentală.
Nu de alta, dar bilanțul ne obligă să vedem și ce nu am făcut în ultimii 20 de ani și cât de jos suntem în prezent. Polonia, spre exemplu, a pornit aproximativ din același punct cu noi, dar a reușit să crească mult mai repede și mai bine. De altfel, polonezii au reușit să evite integral și criza economică începută în 2008, în timp ce noi ne luptăm cu stagnarea, inflația ridicată, șomajul accentuat din rândurile tinerilor. Cel mai bun exemplu pentru creșterea României din ultimii 20 de ani dat de Christine Lagarde este PIB-ul pe cap de locuitor: de la circa 3.000 de dolari în 1993 la peste 10.000 de dolari în prezent. Cum însă România este în Uniunea Europeană, nu în „comunitatea statelor sărace“, nivelul PIB pe capita ne arată că mai avem foarte mult de recuperat înainte de a atinge măcar nivelul mediu din UE.
Dar să nu uităm contextul în care a venit discursul șefei FMI: în momentul încheierii cu „succes“ a ultimului acord preventiv și în momentul pregătirii următorului acord de același tip. „Un (nou) acord este bun ca element stabilizator și pentru a menține disciplina fiscală. Este încă de lucru în această direcție“, spune Christine Lagarde. Acesta este, de fapt, singurul beneficicu real al unui nou acord: forțarea autorităților române la disciplină fiscală și oarece reforme. Altfel, să nu uităm că Ungaria, care economic nu stă mult mai bine decât România, tocmai ce a cerut închiderea biroului FMI de la Budapesta și finalizarea supravegherii odată cu returnarea integrală a împrumutului.
Oarecum paradoxal, toți oficialii autohtoni se declară în favoarea unui nou acord pentru „continuarea reformelor structurale și pentru disciplină bugetară“. Este amuzant, dacă nu chiar trist, faptul că premierul recunoaște că nu suntem în stare să ne guvernăm singuri și să facem reformele, ci avem nevoie de un supraveghetor din afară, care să ne tragă de urechi când greșim. Și toate declarațiile se fac alături de cele care arată că România este stabilă macroeconomic și nu mai avem probleme cu deficitul excesiv.
Economie în trei picioare
Christine Lagarde a identificat trei piloni pe care ar trebui să se bazeze creșterea economică a României: cererea externă, consumul intern și investițiile de capital. Dintre acestea, doar exporturile au evoluat satisfăcător, cu o creștere, în ultimii ani, care a susținut de una singură avansul ușor al PIB. Pentru 2013, FMI estimează o creștere de doar 1,6% a PIB, după 0,7% anul trecut, plus care va veni și de pe urma unui reviriment al consumului. Iar pentru anul viitor prognoza este de 2%, creştere ajutată de aceiași indicatori.
Rămânem cu o problemă majoră: investițiile de capital. Indiferent cât de mari sunt cheltuielile statului, economia nu poate crește bazându-se doar pe acestea. Șefa FMI a insistat pe finanțarea sectorului IMM și pe absorbția fondurilor structurale europene, însă la ambele suntem deficitari și nici nu avem perspective prea bune. Pe de o parte, avem băncile comerciale care continuă restructurarea activelor, fiind forțate de nivelul mare de credite neperformante, iar pe altă parte, avem structuri ineficiente pentru atragerea de fonduri europene.
Practic, ne aflăm într-un cerc închis, pe care nu îl vom putea sparge doar cu privatizări totale sau parțiale ale companiilor de stat. Nu se vorbește pe nicăieri despre susținerea producției industriale și nici despre reformarea (prin investiții) a agriculturii. În lipsa acestora, exporturile vor trebui să crească mult mai mult pentru a acoperi importurile (balanța comercială a rămas pe deficit și anul acesta).
Deocamdată, singura certitudine este că România va încheia un nou acord cu FMI. Care ne va ajuta la imagine în fața străinilor de la care cerem bani cu împrumut pentru finanțarea găurilor de prin bugetele de sănătate sau cele sociale. _
1,6% este creșterea economică a României în 2013, conform estimărilor FMI, sub cifra prognozată de autoritățile române, care văd un avans de 2,1 – 2,2%
România are un potențial economic enorm. Capital uman extraordinar, resurse energetice foarte bune și o localizare excelentă lângă Marea Neagră.
Christine Lagarde, director general al FMI