Totodată, expertul clujean în relaţii europene este de părere că Uniunea Europeană este încă un proiect în devenire, precizând că va arăta așa cum „ne vom învrednici să o construim’’.

“Declarația lui Schuman (9 mai 1950) a fost expresia unui optimism creativ-constructiv din anii imediat post-belici și a fost rodul unei activități dedicate a lui Monnet și Schuman, cei care sunt considerați Părinții Fondatori ai Uniunii Europene, dar și a unei elite intelectuale, politice, economice din Occident care căuta o cale care să nu mai ducă Europa la dezastrele trăite de generația care a traversat cele două războaie mondiale. Tratatul constituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului(1952) a fost o secvență a integrării economice europene, deoarece politicienii de atunci se găseau încă în pendularea dintre vechi și nou. Schuman și Monnet au realizat că planul lor de integrare europeană, care previziona crearea unui cadru federalist, era prea ambițios pentru politicienii Europei și au realizat că putea fi realizat doar prin acumulări-dezvoltări succesive. Iar acestea depindeau de ambițiile și opțiunile elitei și liderilor statelor membre. Ceea ce s-a dovedit a fi nu doar realist, ci argumenta că procesul integrării europene era puternic supus contextualității. Chiar Tratatul care instituia Comunitatea Economică Europeană(1957) era mai puțin ambițios decât Comunitatea Cărbunelui și Oțelului și, deci, și decât Declarația lui Schuman. Ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană de astăzi este o organizație regională care exprimă opțiunile și dorințele generației actuale de europeni. Ea este mai avansată decât, să zicem, Comunitatea Europeană din 1957, dar nu a realizat viziunea lui Schuman și Monnet. Am putea chiar constata că liderii europeni contemporani sunt într-o fază confuză, dominate de incertitudini în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene. Ca să închei, voi spune că Uniune Europeană este încă un proiect în devenire și va arăta așa cum ne vom învrednici să o construim”, a declarat fostul negociator şef al României cu Uniunea Europeană.

„Ar fi nevoie să reclădim spiritul european, care nu înseamnă doar Piață Internă și spectacole politice”

Vasile Puşcaş avertizează că e nevoie de reclădirea spiritului european, care, în opinia universitarului clujean, nu înseamnă doar Piață Internă și spectacole politice la instituțiile europene din Bruxelles, ci de „o nouă țesătură a solidarității, cooperării și atitudinii creative”.

„Procesul integrării europene a asociat economicul și politicul în edificarea Uniunii Europene, dar crizele sistemului european din ultimele două decenii demonstrează că acestui efort trebuie alăturată și contribuția socialului și mai ales a culturalului. Elitele europene, din aceeași perioadă, nu s-au ridicat la înălțimea așteptării și complexității construcției europene, ceea ce arată că cetățenii europeni vor trebui să impulsioneze refondarea Uniunii. Chiar amintiții Părinți Fondatori spuneau că pentru procesul integrării europene un aport deosebit l-ar fi putut avea domeniul cultural. Ceea ce se întâmplă chiar în zilele noastre este încă o dovadă că, pentru a defini identitatea europeană, aspectele culturale și naționale au o importanță deosebită, alături de economic și politic. De aceea, cred că ar fi nevoie să reclădim spiritul european, care nu înseamnă doar Piață Internă și spectacole politice la instituțiile europene din Bruxelles, ci o nouă țesătură a solidarității, cooperării și atitudinii creative care să fie puternic sudată nu doar de fuziunea intereselor economice și politice momentane ale statelor membre, ci și de “valorile veșnice”, cum le numea D.D.Roșca, ale culturii și spiritualității europene. Ca să fac o referire la Istorie, avem nevoie de o adevărată Renaștere Europeană!”

Ziua Europei este marcată în fiecare an la data de 9 mai, începând din 1985, când în cadrul Consiliului European de la Milano s-a luat această decizie. Data marchează ziua în care a fost pronunţată „Declaraţia Schuman’’.

În urmă cu 70 de ani, la 9 mai 1950, la cinci ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, propunea, în cadrul unui discurs, plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat. Această propunere este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.