Romanii cumpara de la Uniunea Europeana mai mult decat vand. Incasarile firmelor autohtone din export propulseaza clar companiile vestice pe pozitia de castigator. In 2002 au intrat in tara 9,3 miliarde de dolari, venituri din operatiunile de comert exterior cu Uniunea Europeana, dar au iesit 10,4 miliarde de dolari. Imaginea de ansamblu respecta tipicul anilor anteriori, difera doar sumele. Purtand in spate balastul dezechilibrului balantei comerciale, Romaniei i-au mai ramas patru ani pana la adoptarea Tarifului Vamal Unic. Din acel moment, comertul cu statele membre este liberalizat, iar ceilalti parteneri comerciali sunt tratati dupa regulile UE.
Producatorii interni si bugetul statului vor nimeri direct in prima linie.
Conform Institutului European din Romania, modificarile de politica comerciala legate de aderarea la Uniunea Europeana vor atrage dupa sine o serie de consecinte:
· Crestere cu 8,08% a importurilor. Impactul va fi puternic in zona produselor agricole. Sistarea protectiei pietei agricole interne deschide larg portile importurilor (crestere de 9,3%), in conditiile in care agricultura ramane pentru Romania un punct nevralgic. Dintre partenerii comerciali ai tarii, Uniunea Europeana va fi net avantajata.
· Dispare avantajul reprezentat de nivelul scazut de salarizare. Salariile medii vor tinde sa creasca in termeni nominali intr-o masura mai mare decat preturile interne si decat cursul de schimb. In unele sectoare, salariile pot creste mai repede decat productivitatea. Este sfarsitul avantajelor comparative oferite de sectoarele intensive in utilizarea fortei de munca (textile, confectii, prelucrarea lemnului).
· Cota de impozit pe profit pentru exporturile Romaniei creste. Cota aplicata in Uniunea Europeana este 25%, iar Romania este obligata sa se alinieze. Acest impozit va fi echivalent cu o scadere de competitivitate a pretului marfurilor exportate.
· Scaderea protectiei tarifare atrage dupa sine cresterea cererii de importuri.
· Operatiunile de comert exterior vor aduce bugetului public mai putini bani. Veniturile din colectarea taxelor vamale vor scadea cu circa 700 de milioane de dolari, reprezentand 2% din produsul intern brut, ca efect al modificarii taxelor vamale.
· Parteneri comerciali traditionali, externi Uniunii Europene, vor pierde teren in fata producatorilor vestici. Acestia din urma au de partea lor avantajul taxelor vamale preferentiale. Exporturile lor pe piata romaneasca vor fi mai ieftine decat ale altor competitori doar din acest considerent, nu pentru ca sunt superioare calitativ.
Pretul aderarii la Uniunea Europeana este platit de toate statele candidate, fiind insa mai putin usturator pentru cele cu economii atractive in ochii capitalului strain.

Carte de vizita

· Pascal Lamy, comisar european pentru Comert, si-a inceput cariera in anul 1979, ca functionar public in cadrul Ministerului francez de finante. Intre 1981 si 1983 a ocupat postul de consilier al ministrului finantelor si economiei, pentru ca in 1984 sa devina consilier al primului-ministru. In 1985 este numit sef de cabinet al presedintelui Comisiei Europene, functie pe care a ocupat-o aproape un deceniu. In 1999 devine comisar pentru comert.
· Este membru al Partidului Socialist Francez.
· Studii absolvite: scoala de Inalte Studii Comerciale, Institutul de Inalte Studii Politice din Paris, scoala Nationala de Administratie.
· Ordine si medalii: Ordinul de Merit german Grosses Verdienstkreuz (1991), Comandor al Ordinului National de Merit luxemburghez (1995), ofiter al Legiunii de Onoare (1999), ofiter al Ordinului de Merit din Gabon (2000)

Pascal Lamy: „Legislatia comunitara nu se negociaza.”
Comisarul european pentru comert
afirma ca nu aspectele tehnice ale negocierilor ridica probleme, ci
elementul politic

In dialog Capital, Pascal Lamy, comisarul european pentru comert, demonteaza diplomatic cateva mituri
dragi romanilor. Ce inseamna cu adevarat negocierile de aderare, de ce ne-au luat-o altii inainte, cat de bogati vom fi ca cetateni ai Uniunii Europene – sunt cateva din punctele atinse de politicianul francez.

Capital: In ce zona apar punctele sensibile ale negocierilor de aderare?
Pascal Lamy: Termenul „negocieri de aderare” este mult mai generos decat realitatea. Punctul de pornire este ca nu se poate intra in Uniunea Europeana fara a adopta acquis-ul comunitar. Legislatia comunitara nu se negociaza. Ce se negociaza sunt amanunte legate de finantare, intrarea in vigoare a anumitor cerinte etc. Acesta este contextul general in care au loc negocierile de aderare. In consecinta, nu aspectele tehnice ale aderarii sunt problema, ci elementul politic.
Capital: Mai precis?
Pascal Lamy: Viteza reformelor, ritmul privatizarilor, coerenta legislativa, prin urmare tot ceea ce tine de politic poate constitui intr-un moment sau altul o zona sensibila. Dar principala problema, as spune generala, apare atunci cand tara candidata raporteaza Comisiei Europene indeplinirea unui obiectiv in termenii „legea este adoptata, structura care se ocupa de implementare este creata, am terminat!”, pentru ca in realitate legea respectiva sa existe doar pe hartie, iar structura sa nu fie functionala. Noi stim ca nu este vorba de rea-vointa, ci de dificultatea procesului de tranzitie.
Capital: Comisia Europeana are anumite chei de control sau isi formeaza imaginea de ansamblu despre tara candidata doar pe baza rapoartelor oficiale emanate de guvernul respectiv?
Pascal Lamy: In nici un caz. Informatiile sunt culese din surse diverse. Sindicatele, mediul de afaceri, societatea civila, mass-media ne dau pulsul local. Intr-o tara ca Romania avem mai multi oameni decat au Fondul Monetar International si Banca Mondiala.
Capital: Este intr-adevar Romania atat de in urma pe planul reformelor fata de statele est-europene care au incheiat negocierile de aderare?
Pascal Lamy: Este! Indecizia, luptele politice, lipsa de consecventa pe calea reformelor au dus la o diferenta de ritm vizibila. Sa luam cazul Poloniei, spre exemplu. Din clipa in care guvernul de la Varsovia a luat decizia de a deschide negocierile de aderare, drumul Poloniei a fost clar. Au dus si ei batalii politice, au schimbat guverne, dar niciodata nu si-au schimbat directia. Nu va dati seama ce impact a avut hotararea Poloniei asupra Uniunii Europene. In nici un caz nu au progresat ca la carte. Reformele au fost cand mai lente, cand mai rapide, inca nu s-au incheiat, dar nici un moment nu s-au oprit. In ochii investitorilor, ai Comisiei Europeane, este un semn de seriozitate.
Capital: Criteriile de aderare impuse Spaniei, Portugaliei, Greciei nu au fost atat de drastice ca in cazul tarilor foste comuniste. Cum comentati diferenta de tratament?
Pascal Lamy: Consider ca nu este o mare diferenta de tratament. As lua in discutie cateva aspecte. In primul rand, decalajul economic dintre Uniunea Europeana si cele trei state in discutie era mai mic decat cel dintre fostele tari comuniste si Uniunea Europeana. Apoi, sa nu uitam ca negocierile cu Spania si Portugalia au durat 12 ani. Sunt ani in care crisparile Frantei si Italiei s-au facut simtite, ani in care nu au lipsit momentele de tensiune.
Actuala extindere nu este mai dificila decat cea anterioara, este doar diferita. Mai multe tari, probleme deosebite, pentru ca nu trebuie sa uitam, cu 10 ani in urma economiile lor functionau pe principii pe care economia spaniola sau portugheza nu a functionat niciodata. Sa nu uitam nici diferentele importante in ceea ce priveste venitul pe locuitor. Din aceste considerente, bineinteles ca tari ca Austria sau Suedia nu au negociat prea mult aderarea.
Capital: Daca Romania ar deveni de maine membra clubului european, in ce masura ar face fata impactului cu Piata Interna Unica?
Pascal Lamy: Lucrurile trebuie privite in ansamblu. As privi Romania in context regional, nu izolat. Cetatenii nu vor avea brusc veniturile celor din vest, lucrurile nu se pot schimba atat de radical. Pe de alta parte, companiile romanesti nu vor fi maturate de concurenta. Ritmul schimbarilor va fi in armonie cu schimbarea din regiune.