Cele mai agresive opinii au venit din partea asociațiilor oamenilor de afaceri, atunci când a fost vorba de creșterea salariului minim cu 100 lei net. S-au manifestat îngrijorări privind pierderea de competitivitate, pierderea de locuri de muncă, creșterea ratei șomajului și reducerea investițiilor private, fenomene invocate recurent atunci când au fost creșteri ale salariului minim. Și totuși aceste procese nu s-au produs nicicând, din contră datele statistice oficiale arătând creșterea productivității muncii, creșterea ocupării și o rată ridicată de creștere economică. 

Creșterea cererii agregate a fost însoțită de o creștere a ofertei agregate. Procesul este validat de datele oficiale publicate în ultima prognoză a Comisiei Europene din oct 2018, date ce indică o creştere a capacităţii productive a României pe termen lung (o creştere de PIB potenţial) de 4,6% în 2018 (cu 0,3 puncte procentuale peste prognoza CE din primăvară) și în creștere consistentă față de 2016 când era de 3,6%. Ca și în 2017, și în 2018 România se află pe locul 3 în UE28 la creșterea PIB potențial, în 2019 și 2020 urmând a urca pe un binemeritat loc secund. Cu toate acestea, deficitul balanței comerciale s-a adâncit, demonstrând a nu știu câta oară că este necesară susținerea producției realizată în România prin toate instrumentele posibile. S-au manifestat încă o dată un răspuns incomplet, o senzitivitate scăzută a ofertei interne la un stimul pe cererea agregată, inclusiv din pricina slabei capitalizări a firmelor autohtone, cauzată în principal de lipsa opțiunilor de a lua împrumuturi în condiții de eficiență.

În sfârșit, anii 2017 și 2018 au fost cei mai buni ani din punct de vedere macroeconomic din istoria României și este dificil ca această afirmație să fie contrazisă cu argumente fezabile. În acești doi ani am asistat la cele mai agresive acuzații iar pentru a vedea ipocrizia acestor situații trebuie să ne întoarcem un pic în timp. 

Sunt ferm convins că vă aduceți aminte perioada 2013-2015 cu discuțiile interminabile legate de măsura reducerii TVA la pâine și mai târziu la produse alimentare, cu reducerea CAS, scutirea de impozit pe profitul reinvestit s.a. Încă de atunci apăruseră ideile că economia crapă, că suntem pe marginea prăpastiei, că bugetul este nesustenabil și că se va reveni la măsurile de austeritate din perioada 2009-2010. Realitatea economică a contrazis flagrant apostolii crizei și ai prăpastiei economice, România înregistrând în perioada 2015-2018 stabilitate macroeconomică și o viteză de convergență ridicată cu standardele economice si sociale ale UE. Pe măsură ce economia mergea mai bine atacurile s-au întețit iar agresivitatea mesajelor privind apariția crizei s-a acutizat. De cinci ani încoace auziți aproape zilnic despre cum vine criza în România.

 

În această perioadă, am făcut recomandări de politici macroeconomice ținând cont de contextul macroeconomic, de crearea unei anumite secvențialități optime, de tensiunile existente la nivel microeconomic și de nevoia de a dezvolta economia jalonând printre regulile fiscal-bugetare naționale sau supranaționale. Vorba trece scrisul rămâne – am explicat aceste recomandări de politici publice în mai multe analize ce pot fi consultate pe platformele economice on line. Oricum, demersul de a încerca să explic cât mai bine publicului larg „bucătăria” fundamentării mix ului de politici macroeconomice s-a lovit de critici și acuze, de cele mai multe ori neargumentate. Am fost acuzat că susțin măsuri „de dreapta”. 

Timpul a trecut și am ajuns în a doua parte a anului 2016, moment în care s-a conturat din punct de vedere macroeconomic si social oportunitatea implementării strategiilor #wageledgrowth și #newdevelopmentalism. Strategia #wageledgrowth a fost aplicată, am explicat dedesubturile ei în alte cel puțin 10 analize publicate pe diverse platforme de analiză economică. Din nou, demersul de a explica cu o acuratețe cât mai mare efectele pozitive ale implementării acestor strategii a fost întâmpinat de acuze și critici din ce în ce mai nefundamentate, prea puțin argumentate și prea mult politizate. În sfârșit, am fost acuzat că susțin măsuri „de stânga”.

Dar aceasta este istorie. În analiza de față aș dori să explic pe cât posibil argumentele pentru care teza conform căreia „prin #wageledgrowth s-au susținut politici de creștere salarială în domeniul bugetar pe spinarea sectorului privat” este complet falsă. Am citit cu toții opinii conform cărora din 2017 încoace Guvernul a susținut sectorul public în dauna dezvoltării sectorului privat, bugetarii în dauna privaților, companiile de stat în dauna celor private s.a. ceea ce din punctul meu de vedere este o blasfemie. Încă o dată o spun – adevărul din spatele cifrelor nu poate fi combătut cu propagandă. 

Cred că ajungem la o opinie consensuală atunci când afirmăm că o administrație, oricare ar fi aceasta, trebuie să sprijine atât dezvoltarea economică (în sectorul privat și sectorul public) cât și creșterea bunăstării populației. 

Eficiența acțiunii guvernamentale în stimularea economiei se vede atât în indicatorii macro cât și în indicatorii specifici la nivel mezo sau microeconomic. În perioada 2013-2018, PIB ul României a crescut cu 357 miliarde lei (plus 60%, plus 4000 euro pe locuitor), avuția netă a populației a crescut cu aproape 500 miliarde lei, deficitul bugetar este de sub 3% din PIB, ponderea datoriei guvernamentale în PIB a scăzut de la 36,9% în 2012 la 35% în prezent, efectivul salariaților a crescut cu 627 mii persoane, numărul de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială s-a redus cu 1,6 milioane persoane iar al celor aflate în deprivare materială severă cu 2,4 milioane persoane. Dacă nu exista un mediu economic propice nu puteau fi agregați indicatori macro care să arate așa – cifra de afaceri a companiilor din România a depășit în 2017 pragul de 300 miliarde euro (plus 50 miliarde euro față de 2012), rata de rentabilitate a capitalului investit în România este de 36% (dublă față de media UE), iar randamentul capitalului investit în sectorul bancar este de trei ori mai mare decât media UE. În 2018 s-au atins profituri record în mai toate sectoarele economice. 

 

Cât privește situația financiară în mediul de afaceri, un Raport recent al Consiliului Fiscal https://www.consiliulfiscal.ro/Analiza%20SOE%202017.pdf arată o creștere de 9 ori a profitului net al companiilor private nefinanciare în perioada 2013-2017 (de la 6,87 miliarde lei la final de 2012 la 63,15 miliarde lei la finele lui 2017) și o îmbunătățire dramatică a situației financiare a sectorului companiilor de stat (de la o pierdere de 1,4 miliarde lei în 2012 la un profit net de 4,8 miliarde lei în 2017). Și aici, anul 2018 a fost și mai bun.

 

Mai mult, în perioada 2013-2017, România a avut cea mai mare creștere a productivității muncii în termeni reali, plus 25%, dinamică de peste patru ori mai mare decât media UE.

Pe acest fond, cheltuielile cu salariile bugetarilor s-au majorat cu aprox 29 mld lei in 2017 fata de 2012 (primul an de aplicare graduală a #wageledgrowth), iar în aceeasi perioada cheltuielile salariale din sectorul privat au crescut cu 90 de mld lei. De exemplu, în 2017, cheltuielile cu salariile în sectorul privat erau de 3,5 ori mai mari decat cele din sectorul bugetar, existând o diferență de 173 miliarde de lei, în condițiile în care în 2012 salariile din sectorul privat erau cu doar 112 mld de lei mai mari. 

 

Pornind de aici, putem lesne invalida o altă teză, cea conform căreia „creșterea salariilor bugetarilor a cauzat adâncirea deficitului comercial”. În condițiile în care, în 2017, salariile bugetarilor constituie 22% din cheltuielile salariale  totale din economie, iar deficitul comercial cu bunuri (presupunand că este creat doar de către salariați) a fost de aproximativ 20% din cel total în 2017, rezultă că salariile mărite ale bugetarilor ar  fi putut produce maximum 22%*20% din deficitul comercial cu bunuri, adica 4,4% din total. Analog în estimarea privind 2018.

Așadar, bilanțul de etapă al #wageledgrowth este bun. Nu există derapaje macroeconomice care să indice probleme de natură structurală. S-a reușit un mix de politici  publice care să rezolve concomitent nevoia creșterii bunăstării populației cu nevoia stimulării mediului de afaceri. În 2019 și 2020 preponderente vor fi #investmentledgrowth și #newdevelopmentalism.