O soluție ar fi fost ucigașul de sateliți al Americii din epoca Războiului Rece. O rachetă care putea lovi un focos atomic pe orbita Pământului, „prăjind” nave spațiale inamice. Așa-numitul „Program 437” a fost activ între 1963 și 1975 și a rămas multă vreme secret, scrie publicația NationalInterest.

Plecând urechea la presiunile consilierilor săi, Kennedy a aprobat testele nucleare atmosferice ale Proiectului Starfish.

Testele au avut un efect secundar interesant și înspăimântător, așa cum a scris Michael Krepon. „Cel puțin șase sateliți au fost victime ale Starfish: britanicul Ariel I, americanii Traac, Transit 4B, Injun I, Telstar I și sovieticul Kosmos 5. Cea mai faimoasă victimă a efectelor electromagnetice ale pulsului Starfish Prime a fost Telstar, care a permis transmiterea de imagini peste Atlantic”.

Pentagonul a fost încântat de dovada că un dispozitiv nuclear care explodează în atmosferă ar putea elimina o navă spațială.

Acum, America găsise o modalitate de a doborî sateliții sovietici. Comandantul forțelor aeriene americane, Clayton Chun, a descris Programul 437 astfel: Forțele aeriene au reușit să adune rapid un sistem operațional din componente de rachete dezactivate, platforme de lansare și un sistem de urmărire spațială. Pentru a crea capacitatea de a utiliza arme nucleare anti-satelit cu ascensiune directă pentru a distruge vehiculele spațiale”.

Forțele aeriene au planificat transportul aerian de amplificatoare, echipaje, arme nucleare și echipamente de sprijin Thor către insula Johnston. Locația insulei, la vest de sud-vest de Hawaii, permitea Forțelor Aeriene să intercepteze un satelit ostil, înainte de a ajunge în America continentală.

Forțele aeriene au înființat un nou escadaron de apărare aerospațială pentru a opera „ucigașii de sateliți” și au efectuat o serie de teste non-nucleare.

În 1964, Pentagonul a dezvăluit programul publicului. Dar au existat probleme, a explicat Chun: „Folosirea unei arme atomice pentru a ucide un satelit inamic ar putea duce, din greșeală, la începerea unui război nuclear. SUA ar putea lansa un astfel de atac suspectând că sovieticii lanseză un atac strategic-surpriză din spațiu. La rândul său, URSS ar putea reacționa lansând o ofensivă nucleară totală, bănuind că SUA se pregătesc pentru o prim atac nuclear„.

Chiar dacă o misiune anti-satelit (ASAT) ar fi avut succes și nu ar fi declanșat un război nuclear complet, radiațiile reziduale și efectele lor ar fi avut consecințe. De exemplu, un atac ASAT putea distruge accidental sateliți prietenoși, așa cum s-a întâmplat în timpul testului Starfish. În 1975, Pentagonul a închis Programul 437.