Strategia Naţională de Competitivitate a României 2014-2020, lansată de Ministerul Economiei, și-a atins până acum doar unul din cele 27 de obiective propuse, arată Iniţiativa pentru Competitivitate INACO, într-un comunicat de presă.

Astfel, din totalul celor 27 de obiective şi direcţii de acţiune, unul singur este realizat, şase sunt parţial realizate, iar restul de 20 sunt nerealizate, în multe dintre acestea regresul fiind semnificativ faţă de ţintele asumate.

Aceste rezultate au fost relevate în urma unei analize realizate de INACO, în cadrul proiectului ”Politici publice alternative pentru dezvoltare locală competitivă”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020.

Prin Strategia Naţională pentru Competitivitate (SNC) se fac eforturi de recuperare a decalajelor de dezvoltare, de îmbunătăţire a calităţii mediului investiţional, administrativ, de sănătate, de educaţie şi cercetare.

Acest document strategic este coordonat de Ministerul Economiei, în corelaţie cu ciclul financiar european (2014-2020) şi propune un pachet de soluţii pentru a scăpa din ceea ce se numeşte ”capcana ţărilor cu venit mediu”, pentru valorificarea potenţialului competitiv recunoscut, real, dar incomplet pus în valoare

În viziunea SNC, cele patru direcţii majore de dezvoltare în perioada 2014-2020 sunt restructurarea sectoarelor economice în direcţia unor poziţii competitive superioare; formarea masei critice de firme competitive prin crearea unui mediu atractiv, transparent şi inovativ; integrarea marilor jucători într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei; integrarea societăţii într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei.

Cele cinci priorităţi strategice propuse de SNC prin Hotărârea Guvernului nr. 775/ 2015 sunt îmbunătăţirea mediului de reglementare; acţiuni parteneriale între mediul public şi mediul privat; factori şi servicii suport; promovarea sectoarelor de viitor; pregătirea Generaţiei 2050 şi provocări societale.

Sectoarele-cheie identificate, care să devină motoare ale economiei, sunt: turismul şi ecoturismul, textile şi pielărie, lemn şi mobilă, construcţii, industrii creative, industria auto şi componente, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, procesarea alimentelor şi a băuturilor, sănătate şi produse farmaceutice, energie şi management de mediu, bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură), biofarmaceutică şi biotehnologii.