Tom Bugeţel avea în grijă un buget mic, mic, mic. De fapt nu era chiar mic, ci neîndestulător pentru poftele părinţilor inconştienţi care i l-au dat pe mână şi ale prietenilor lor, baroni degeneraţi din provincie.

E foame de bani, băieţi, că începe campania! Ia, puneţi-l pe ăsta micu să umple sacul, să jupuim de bani pe cine prindem, dacă se poate convingând şi proştii că n-o să simtă nimic când le băgăm mâna în portofel! Se descurcă el, e băiat cu şcoală, le zice ca din cărţi să nu priceapă nimeni, iar dacă trebuie îi dăm şi alte ajutoare să incanteze alături de el cuvinte grele ca deflaţie, cerere agregată, decila1, impact maximal probabil, până adorm fraierii crezând că se vor trezi mai avuţi şi mai satisfăcuţi după scormonitul în buzunar. O poveste cu proşti. Cine ştie un strop de economie, inclusiv „colegii“ care i-au lansat porecla, râd de enormităţile scoase pe gură de Tom Bugeţel.

Cât de penibil să fii să pretinzi că majorezi acciza la carburanţi pentru a evita deflaţia? Un bau-bau de al cărui pericol Banca Naţională nu părea să aibă habar, trezindu-se probabil jenată să primească un astfel de ajutor din partea politicii fiscale. Bine că a venit Tom Bugeţel să ne înveţe cum să facem inflaţie, hăhăhă! Sau să spui că inflaţia creează creştere economică curată, când şi cei mai mari fani ai fenomenului, din rândul economiştilor, nu se încumetă decât să lungească perioada estimată în care inflaţia începe să afecteze PIB? De aceleaşi ironii au parte şi vrăjelile doct-populiste publicate în presă de consilierii premierului, deţinători de titluri academice. „De la maxim juma de lei lunar pentru cei mai săraci, la maxim 14 lei lunar pentru cei mai bogaţi. În realitate, impactul va fi minor, aproape de zero“, calculează, în cel mai perfect-populist titul de pseudo-analiză economică pe care l-am văzut vreodată, Cristian Socol, unul din consilierii premierului.

Trecând peste paradoxul unui impact minor pentru contribuabil, dar în acelaşi timp major pentru buget, analiza completează povestea guvernamentală cu proşti, de data asta fiind clar că idioţii suntem noi, cei care trebuie să o înghiţim. Mi-e greu să cred că un profesor de economie la ASE chiar crede că dacă iei cheltuielile MEDII lunare cu carburanţi pe tipuri de gospodării şi le tragi o scumpire de 5%-8%, rezultată impactul maximal absolut (nu mediu) pe care îl poate simţi orice gospodărie din categoria respectivă. Să spui că niciun om din decila 1 (cea mai săracă), nu va plăti mai mult de 50 de bani lunar pe benzină, deoarece media consumului lunar la această categorie este de doar un litru, şi în aceeaşi logică sucită să calculezi că nici cel mai bogat român nu va scoate din buzunar mai mult de 14 lei în plus, oricât s-ar plimba cu bolidul, înseamnă că ai pierdut orice legătură fie cu matematica elementară, fie cu bunul-simţ. Dar, până la urmă, ar fi păcat ca matematica sau bunul-simţ să strice farmecul unei poveşti atât de reuşite, în care acciza este prietena săracului, creşte ca să-i fie lui bine, deranjându-l doar pe bogat, şi pe ăsta oricum mult mai puţin decât ar merita.

OANA OSMAN,
redactor-șef

Acest articol a apărut în ediţia print numărul 49 a revistei Capital din săptămâna 9-15 decembrie 2013