Totul a început cu un telefon de la Margaret Thatcher. Sir George Iacobescu terminase de construit World Financial Center pentru Olympia & York, apoi a devenit cel mai mare dezvoltator din lume când compania sa a primit un telefon de la premierul Marii Britanii.

“Sunteți singurul dezvoltator din lume care ar putea face Canary Wharf”, a spus ea companiei.
Intrigat, boss-ul grupului canadian, Paul Reichmann a trimis cinci executivi de top în Londra pentru a examina situl. Sir George a fost unul dintre ei.
“Am mers tot drumul din centrul Londrei până la Canary Wharf și m-am pierdut total”, spune el. “Nu mai fusesem niciodată în Londra. M-am pierdut pe Narrow Street și am aflat de ce se numește Strada Îngustă”, spune Sir George.
“Când am ajuns la Canary Wharf, structura DLR (Docklands Light Railway) era construită, dar nu funcționa. Nu era nici apă și nici electricitate. Nu era absolut nimic”, spune el
“M-am întors la New York și am scris o notă șefului meu spunându-i: Nu te băga!”. O lună mai tarziu, Reichmann semna afacerea pentru a dezvolta Canary Wharf.
Recunoașterea meritelor printr-un titlu nobiliar
În ciuda îndoielii inițiale a lui Sir George, zona imobiliară din East London a devenit una din cele mai recunoscute și de succes districte comerciale din lume. Pe lista de onoruri de Anul Nou, acest lucru a fost recunoscut cu un titlu nobiliar pentru Iacobescu, acum președintele și directorul executiv al Canary Wharf Group.
“Este fantastic, dar am încercat să strălucească mai mult lumina reflectoarelor din Canary Wharf. Este ceva care, sincer, nu ar fi fost posibil fără o muncă asiduă din partea colegilor mei. Sincer, ar trebui să împart această onoare cu echipa mea de la Canary Wharf”.
Creșterea Canary Wharf în ultimii 25 de ani și cea a lui Sir George, în vârstă de 66 de ani, au povești incredibile.
Cum a plecat din România
Sir Geroge s-a născut în România în 1945 și a crescut în cea el descrie ca pe cel mai brutal, represiv și mai rigid regim stalinist al comuniștilor.
El s-a pregătit la universitate pentru a ajunge inginer, iar apoi a lucrat în România pentru compania  britanică Wimpey la construirea unor stații de benzină pentru sprijinirea sistemului agricol al țării.
Cu toate acestea, Sir George spunea că era disperat să părăsească România din momentul în care a putut să citească.
O mătușă din Canada a plătit 5.000 dolari pentru a-l înregistra pe Sir George ca om de afaceri în Park Lane din Londra,companie care  acționa ca intermediar pentru guvernul român la comercializarea oamenilor.
“La acel moment, unul din cele mai bune produse ale României erau oamenii și astfel a fost o coadă lungă la care a trebuit să aștept trei ani. Dar într-o zi am fost sunat și mi s-a oferit un pașaport. Am plecat în câteva zile. În acel moment, România căuta valută forte și aceasta a fost o cale pentru a-și crește rezerve de valută”
Cum l-au ajutat americanii să-și scoată logodnica din țară
Sir George a mers în Montreal, Canada, iar pregătirea sa inginerească i-a permis să-și găsească imediat un job.
Cu toate acestea, lupte mari trebuia să mai ducă. Logodnica sa era încă în România.
“A durat cam trei ani și probabil au fost cei mai de coșmar ani din viața mea încercând să o scot din țară”, spune Sir George.
“În România nu aveai pașapoarte. Am făcut tot ce era posibil, am scris fiecărui șef de stat din Occident cerând ajutorul. În cele din urmă a fost un congresman amercian care mi-a răspuns după doi ani spunând că: Suntem pe punctul de a acorda României clauza națiunii celei mai favorizate și ca o parte din aceasta am de gând să cer guvernului României să o lase pe logodnica ta să plece”.
“Exista o lege care nu permitea oamenilor să părăsească România pentru a se căsători cu persoane care trăiesc în afara României, deoarece ei știau că următorul pas ar fi ca acestea să încerce să plece. Ei au schimbat legea pentru două zile datorită congresmanului american. M-am întors în România din Montreal și m-am căsătorit pe 30 decembrie 1976 în România”.
Totuși, după căsătorie, guvernul român nu a permis soției lui Sir George să părăsească țara.
A mai durat încă un an pentru ca cuplul să se reunească. Sir George a obținut succesul doar după ce a luat parte la o grevă a foamei în fața sediului Națiunilor Unite înainte de vizita președintelui țării.
“A fost o altă luptă uriașă”, adaugă el.
Începutul unei cariere de succes
Cu toate acestea, cariera lui Sir George era gata de decolare. În 1978, el s-a alăturat Olympia & York și a venit sub aripa fondatorului său, Paul Reichmann
“Am învățat enorm de la el și asta a avut o influență mare asupra carierei mele. Aceasta are o influență în etica unei companii. Acesta este ethosul pe care noi vrem să-l împărtășim cu toți colegii tineri – să facă lucrurile bine. Calitatea va fi plătită întotdeauna”, spune el.
După mutarea la New York pentru a lucra la World Financial Center, Sir George a căutat singur o parte din echipa de elită care a fost trimisă în Londra să lucreze la Canary Wharf.
Povestea Canary Wharf
În acel moment, Canary Wharf era cel mai mare proiect de dezvoltare din lume.
În ciuda scepticismului său cu privire la proiect, Sir George a fost încântat dintr-o perspectivă inginerească. 90 de procente din Canary Wharf trebuia construite pe apă, cu materiale livrate cu o barjă pe râul Tamisa.
A fost o provocare unică, dar de asemenea una costisitoare. Până în 1991, Olympia & York construise 0,4 milioane mp de birouri la Canary Wharf, dar de asemenea cheltuise aproape 2 miliarde de lire sterline pe infrastructură. Când recesiunea severă a lovit, cel mai mare dezvoltator din lume a sfârșit prin a intra în faliment.
“Trebuia să fii puțin nebun pentru a intra în așa ceva, deoarece noi nu am realizat cât de dificil a fost. În cele din urmă, Canary Wharf acționa ca o mini municipalitate. Am lucrat la drumuri, am lucrat la transport, am lucrat la comunitate. Am făcut toate serviciile pentru întreaga zonă. Am cheltuit, în primii trei din patru ani, aproape două miliarde de lire sterline. Aveam de creat un mini oraș, iar costurile de punere în infrastructură au fost enorme. Probabil doar în ultimii cinci sau șase ani am recuperat în totalitate banii pe care i-am investit din 1987 până în 1991”
Sir George, care a fost blocat cu proiectul pe perioada falimentului Olympia & York, insistă că niciodată nu a avut dubii că proiectul Canary Wharf va fi un succes.
“A fost doar o chestiune de timp. E adevărat că a durat 20 de ani pentru Canary Wharf pentru a deveni peste noapte un succes”, spune el.
“Nu am avut vreun dubiu, deoarece era vorba de un produs care lipsea (în Londra). Ideea de afaceri și produs a fost corectă, deci aici a fost prețul. Nu uitați că atunci când am început, chiriile în City (cartier al elitei financiare londoneze n.r.) erau aproape 6,5 lire/mp (£70/sq ft), foarte mult față de nivelul la care ajung azi. Ne-am gândit că dacă am deschide spațiul cu o chirie în limita a 3,7 lire/mp (£70/sq ft), care era aproape de două ori mai bună, având etaje foarte largi, în clădiri moderne, cu înaltă tehnologie, atunci era produsul corect”
“S-a dovedit a fi produsul corect, dar a durat o perioadă lungă de timp”
Cum s-a născut Canary Wharf Group
În cele din urmă, Reichmann a revendicat controlul Canary Wharf după achiziționarea terenului prin intermediul fostei Olympia & York. O nouă companie, Canary Wharf Group (CWG), a fost creată și în 1997 Sir George a fost numit președinte executiv.
Astăzi, CWG este controlată de compania listată Songbirf Estate, care a câștigat preluarea ostilă împotriva lui Reichmann în 2004. Cei mai mari acționari ai Songbirds includ fonduri suverane din China și Qatar, după ce compania s-a îndreptat către ei în 2008 pentru fonduri de urgență pentru a refinanța datoriile făcute prin cumpărarea imobilelor.
Acum CWG apare ca având o situație financiară solidă. Ultimele rezultate arată că valoarea proprietăților pe care încă le deține – turnuri precum sediul HSBC au fost vândute – a crescut cu 2%, până la 5 miliarde de lire. Compania are de asemenea un miliard de lire în numerar.
Clădirile sunt ocupate în proporție de 97%, iar anul acesta forța de muncă se va reduce cu 100.000 când JP Morgan se mută în fostul sediu al Lehman Brothers.
În ciuda faptului că Sir George fiind bancher de investiții în domeniul proprietăților, colapsul Lehman Brothers a fost singurul caz major de criză în imobiliare.
Cum vede Sir George viitorul în Londra
“Mă gândesc că Canary Wharf a avut o contribuție enormă pentru Londra fiind centru afacerilor lumii”, spune Sir George.
Totuși, șeful Canary Wharf rămâne extrem de ambițios. Există planuri pentru un milion de mp de noi proiecte de dezvoltare, cum ar fi stația pentru Croosrail. În următorii 10-12 ani, Sir George crede că mărimea clădirilor se va dubla.
“Închizi ochii și în 25 de ani City-ul și Canary Wharf vor fi un singur element”, adaugă el.
Băncile din economiile emergente sunt probabil noile ținte pentru a ocupa aceste clădiri.
“Cred că în timp ei vor veni”, spune Sir George. “Ei sunt foarte timizi să se mute aici, dar cred că sectorul de afaceri din Londra va prospera dincolo de încetinirea economică. Încă ai stabilitate, reglementări, statul de drept, cei mai buni profesioniști și cea mai bună forță de muncă. Avem doar China Construction Bank în Canary Wharf (în acest moment), dar cred că o mulțime de bănci din India și din țările BRIC vor începe să se mute către Londra. Într-un fel, un sistem bancar britanic sigur va atrage multe din aceste bănci”.
Cu toate acestea, aspirațiile lui Sir George se întind acum în afara East London.El folosește acum expertiza echipei sale de 200 de oameni pentru a reproiecta Shell Centre, de lângă stația Waterloo și ajută compania Land Securities, aflată în indicele FTSE 100 al bursei londoneze, să construiască zgărie-nori-ul Walkie Talkie în City.
Chinezii și-ar putea dori 5-6 Canary Wharf
CWG a devenit o Olympia & York modernă. Este o poveste britanică de succes, venerată în industrie pentru expertiza sa în dezvoltare imobiliară.
Sir George a început să primească telefoane de la lideri politici care doresc expertiza sa pentru proiecte de regenerare majore de peste mări, la fel ca Doamna Thatcher în 1987. Doar că de data aceasta sunt din China.
“Cred că într-un fel Canary Wharf este foarte apreciat în țări care se mișcă foarte repede pentru a ne prinde din urmă. Probabil, mâine am putea face cinci sau șase Canary Wharf  în China”
Deci, o va face?
“Ar putea fi un proiect interesant”, spune Sir George râzând.