Înainte de 1990, România era una dintre marile furnizoare de armament din lume, volumul exporturilor depăşind 1 miliard de dolari anual. După 1990 și, mai ales, după desființarea serviciului militar obligatoriu și restructurarea armatei, industria de arme și muniții a suferit, la rândul ei, o restructurare masivă. Mai exact, o destructurare: o mare parte a capacității de producție au fost fie închise, fie reprofilate pe producția civilă.

Ca urmare, producția de apărare a scăzut în ultimii 23 de ani de circa zece ori. Numărul de salariați s-a redus de la peste 220.000 la circa 8.000. O serie de societăți sunt în stadiul de avarie, la limita funcționării.

În prezent, mai funcționează 39 de societăți (din peste 100 înainte de 1989) care produc arme, muniții și echipamente militare. Cele mai importante au capital de stat şi sunt reunite fie în Romarm (UM Cugir, Metrom Brașov, UM Plopeni ș.a.), fie în directa coordonare a Ministerului Economiei (IAR Brașov, IOR București, Romaero București ș.a.). Există şi 17 societăți cu capital privat, printre care Aerostar Bacău, Uzinele Mecanice Mârșa, Băbeni, Drăgășani ș.a.

Exportul – colacul de salvare

Toate aceste societăți au supraviețuit, în primul rând, datorită exportului. Pe lângă țările în care vindeau și înainte de 1990, în ultimii ani au intrat pe noi piețe: SUA, Canada sau țări din UE (Germania, Olanda ș.a.). După o prăbușire spectaculoasă (de la 1 mld. dolari, în 1989, la 37 mil. dolari în 2000), exporturile s-au redresat după 2005. În 2011, s-au exportat arme, muniții, blindate și echipamente militare de peste 130 mil. euro. În 2012, până la 31 septembrie, exporturile însumau 71,05 mil. euro.

Privatizarea s-a dovedit o soluție bună pentru unele societăți, dar dezastruoasă pentru altele. În prima categorie se înscrie Aerostar Bacău, care activează în domeniul reparării și modernizării avioanelor militare. A fost privatizată în 2000, cu compania IAROM, pentru 55 miliarde lei vechi. După privatizare, Aerostar s-a orientat și spre aviația civilă, pe linia fabricației de componente, subansamble și aerostructuri, dar și a mentenanței. Vânzările în acest sector au crescut, producția destinată aviației civile depășind 15% din totalul veniturilor, din 2006. Aerostar  furnizează piese și subansamble pentru mai multe companii, precum Fokker și EADS. La cealaltă extremă, Nitramonia Făgăraș, care pe lângă îngrăşăminte chimice, răşini etc., producea şi explozivi și alte materiale pirotehnice, a ajuns în paragină după câteva încercări de privatizare eșuate.

În legătură cu situația dezastruoasă a unor fabrici de armament e relevantă scrisoarea deschisă adresată premierului Ponta de către liderul Federaţiei Naţionale din Apărare – „Unirea“, Adrian Nania: „Cei din conducerile societăţilor comerciale au fost numiți pe criterii politice. (…) Mafia şi-a făcut loc în industria de apărare, astfel încât toleranţa zero faţă de corupţie şi clientelism trebuie să se aplice cu prioritate“. Producătorii de armament din România se pot lăuda însă şi cu performanțe. Specialiștii de la Cugir au realizat recent prima pușcă de asalt de concepţie integral românească, arma fiind acum testată de soldaţii români în teatrele de operaţiuni. De calibru 5,56 X 45 milimetri, arma respectă standardele NATO şi, ca element inedit, poate fi folosită de soldaţi atât cu mâna dreaptă, cât şi cu cea stângă.

Inexistența unei strategii a industriei de apărare (elaborarea și aprobarea ei se tot amână de peste trei ani) face imposibilă elaborarea unei legi a industriei de apărare, precum și a strategiilor de dezvoltare ale agenților economici.
Conducerea CN Romarm