Cam așa a sintetizat și generalul James McConville, șeful Statului Major al Armatei, în timpul Project Convergence 2020, de la baza Yuma Proving Grounds, din Arizona, exercițiul la la care a asistat și un jurnalist de la NationalInterest.

„Cred că ceea ce veți vedea ține de profunzimea și raza de acțiune a câmpului de luptă. Va fi o luptă a forțelor comune pe sute și mii de kilometri”.

Conform NI, exercițiul a demonstrat abilitatea de a reduce bucla de direcționare sau ciclul de decizie de la detectare la foc de la douăzeci de minute la doar douăzeci de secunde. O inovație specială care a permis acest lucru a fost echiparea unei drone Grey Eagle și amplasarea ei într-o rețea cu o mini-dronă de operare numită Air Launched Effects. După cum au explicat șefii armatei, asta a extins raza de acțiune, domeniul de aplicare și ținta pentru misiunile de atac mult dincolo de ceea ce ei numesc „linia de vizibilitate”. Mai mult, generalul John Murray, a declarat pentru The National Interest: „Am planificat deja mai multe operațiuni cu drone-drone în anii următori”.

Multe dintre aceste experimente și rezultatele pe care le-au obținut sunt aliniate cu secvențe specifice sau progresii pe etape destinate să caracterizeze abordările emergente de manevră a armelor combinate.

O mare diferență în ceea ce privește modul în care experții se așteaptă ca războiul să evolueze în viitor nu are legătură doar cu noile provocări precum atacul cibernetic și spațial și multi-domeniu, ci pur și simplu cu „viteza războiului”.

Acesta este conceptul fundamental al Project Convergence. Scopul este de a depăși ciclul de decizie al inamicilor. De a detecta, a urmări și a distruge țintele mai repede decât o poate face un inamic. Iar toate aceste noi rețele, domeniile noi și inteligența artificială sunt centrate pe această premisă, care acordă o importanță majoră nevoii de a aduna și disemina informații pentru a ataca și a elimina un inamic cu viteza fulgerului.

„În multe cazuri, cu cât sunt mai puțini oameni implicați, cu atât poți avansa. Dar, când se pune problema despre unei decizii de viață și moarte, va exista întotdeauna un om implicat”, a explicat McConville.