Dar, scrie NationalInterest, în SUA, opoziția acerbă față de legislația privind controlul armelor nu provine din puterea Asociaţiei Naţionale a Armelor (NRA), asociaţia lobby-ului pentru armele de foc.

Ci din viziunea aproape unanimă a americanilor care nu cred că prin controlul armelor atacurile armate din SUA vor înceta. Temându-se, în schimb, că o astfel de lege va fi folosită pentru a le submina libertatea.

Președintele Joe Biden și democrații din Congres au cerut imediat verificări mai ample ale antecedentelor și repunerea în vigoare a interdicției „armelor de asalt”, decisă în 1994.

Dacă istoria ultimelor decenii a arătat ceva, e puțin probabil ca această mișcare să-i descurajeze atașamentul americanilor față de armele de foc. Și este posibil ca o astfel de decizie să aibă efectul opus.

„Înainte de interdicția din 1994, americanii dețineau aproximativ 400.000 de puști semiutomate AR-15, conform estimărilor guvernului. Astăzi, există aproximativ 20 de milioane de astfel de puști sau arme similare în casele americanilor”, potrivit The Wall Street Journal.

În timp ce americanii reprezintă mai puțin de 5% din populația lumii, ei dețin aproape jumătate din armele de foc private din lume, potrivit site-ului Vox.

Acest atașament al americanilor față de armele de foc este explicat în diferite moduri. Răspunsurile se învârt, de obicei, în jurul acuzațiilor aduse puterii Asociaţiei Naţionale a Armelor sau, așa cum se întîmplă azi frecvent, „rasismului”.

Teza „rasismului” este cel mai ridicolă. Controlul armelor a fost folosit în mod istoric pentru a dezarma în mod special americanii de culoare și pentru a le face mai puțin posibilă apărarea.

Istoricul Michael Bellesiles a încercat chiar să susțină că deținerea masivă a armelor private este un fenomen complet modern și nu are legătură cu epoca ”părinților fondatori”.

Toate aceste teorii nu spun însă exact de ce americanii nu prea doresc un control strict al armelor. Multe discuții despre controlul armelor în America se concentrează pe verificările de fond și limitarea tipurilor specifice de arme.

Într-o perioadă de violență în creștere, în parte datorată mișcării „defund the police”, americanii care respectă legea sunt mai puțin dornici să renunțe la mijloacele de autoapărare.

Politicienii, șefii companiilor și elietel nu vor avea probleme în utilizarea resurselor guvernamentale și a securității private pentru protecția lor sub un regim de control strict al armelor. Nu va fi cazul cetățenilor de rînd.

Trebuie remarcat și că, în timp ce deținerea armelor de foc a luat amploare, încrederea în guvern a scăzut dramatic în ultimele decenii. Iar acesta pare să fie principalul motiv pentru care e puțin probabil ca americanii să accepte în curând parametri stricți de control al armelor sau un control mai limitat al armelor.

În SUA, convingerea este că libertatea și drepturile omului pot rămâne cu adevărat sigure câtă vreme dreptul de a purta arme rămâne sigur.

Există și un motiv istoric pentru care americanii cred asta. Istoria e plină de exemple ale unor guverne care folosesc confiscarea armelor și dezarmarea în masă a populației ca precursor al tiraniei. Revoluția americană a început chiar cu încercări britanice eșuate de a dezarma coloniile americane.

Pe de altă parte, SUA au fost create pentru a fi o națiune de autoguvernare, pe ideea că toți oamenii sunt egali și niciunul nu are dreptul arbitrar să stăpânească asupra altuia. Al Doilea Amendament și cultura armelor decurg din aceste idei. Iar dreptulu de a purta arme face puțin probabil ca guvernul să încerce vreodată să suprime libertatea, așa cum au făcut regimurile autoritare de-a lungul istoriei.

Susținerea celui de-al Doilea Amendament și dreptul de a purta arme nu reprezintă un apel la violență sau rezistență generală la guvernare. În anumite privințe, este exact opusul. Oferă o garanție americanilor că orice violență în masă între stat și cetățeni nu va avea loc niciodată. Așa că e greu de crezut că americanii vor abandona acest angajament în curând, arată NI.