În prezent, sistemul de încălzire centralizată din Bucureşti asigură 72% din necesarul de energie termică al oraşului, 68% îi revine sistemului centralizat de termoficare, iar 4% centralelor termice de cvartal. Acest sistem înghite anual sute de milioane de euro sub formă de subvenţii, mascând ineficienţa şi pierderile din sistem, aşa cum am prezentat în numerele trecute. „Nu trebuie decât un minim de intuiţie tehnică pentru a înțelege că a produce energie termică în cazanele unor CET-uri ca apoi să o plimbi zeci de kilometri prin reţeaua RADET până ajunge la chiuveta sau la caloriferul consumatorului este o aberaţie ce cu greu mai poate fi susţinută“, explică inginerul.

Citiţi şi: Cât timp să mai plătim facturi uriaşe la întreţinere?

Potrivit lui, unul din aspectele cele mai importante ale dezvoltării politicii energetice în UE este creşterea importanţei descentralizării şi a producerii locale a energiei.  Această tendinţă va conduce la noi inovaţii tehnice şi schimbări în structura industriei energiei, cu obţinerea energiei deseori chiar la locul folosirii acesteia. „Rezolvarea problemei energiei termice este producerea gigacaloriei cât mai aproape sau chiar la locul consumului“, susţine Victor Costache.

Transformarea RADET

Una dintre variantele inginerului se referă la transformarea punctelor termice zonale în centrale termice de cvartal şi înzestrarea teraselor blocurilor de locuinţe cu panouri termice solare. În prezent, RADET are în administrare 853 de puncte termice şi 49 de centrale termice de cvartal. „O centrală termică de cvartal poate asigura aprovizionarea cu energie termică pentru 15-20 de blocuri“, spune Costache. În acest fel, consumatorii nu vor mai fi obligaţi să suporte pierderile uriaşe din reţeaua RADET. La ora actuală, Regia administrează o reţea termică primară de 1.058 de kilometri de conducte, în timp ce reţeaua secundară se întinde pe 2.817 kilometri. Experţii au arătat, în repetate rânduri, că aproximativ 35%-40% din factura plătită de bucureşteni reprezintă pierderile din reţea. Preţul de furnizare este de 325 de lei, însă preţul de facturare la populaţie este de 169 de lei. Dacă se elimină subvenţiile, lucru care s-a întâmplat deja în mai multe oraşe din România, bucureştenii ar urma să plătească 325 de lei/gigacalorie chiar din acest an. În ceea ce priveşte instalarea panourilor termice solare, chiar dacă la prima vedere investiţia ar putea ajunge la câteva zeci de mii de euro pentru un bloc, inginerul susţine că preţurile pot fi reduse dacă se negociază direct cu producătorii sau că panourile pot fi produse pe piaţa românească.

Citiţi şi: De ce să mai pompăm bani în gaura neagră RADET

Mai mult, Victor Costache susţine că toate investiţiile necesare, atât cele privind transformarea punctelor termice zonale în centrale termice de cvartal, cât şi instalarea de panouri termice solare, pot fi derulate accesând fonduri europene.
Un lucru este cert, potenţialul surselor regenerabile există şi poate fi valorificat în avantajul consumatorilor, conform strategiei energetice a României. „Aportul energetic al sistemelor solar-termale la necesarul de căldură şi apă caldă menajeră din România este evaluat la circa 1.433 mii tone echivalent petrol/an, ceea ce ar putea substitui aproximativ 50% din volumul de apă caldă menajeră sau 15% din cota de energie termică pentru încălzirea curentă“, se menţionează în documentul citat.

Prin această metodă, Victor Costache susţine că preţul gigacaloriei la consumator ar fi de 170 de lei, aproape jumătate din preţul de furnizare actual, de 325 de lei/gigacalorie. Investiţia necesară s-ar ridica la aproximativ 415 euro/apartament, iar termenul de amortizare este de numai 12 luni.

Te-ar putea interesa și: