Traversăm în agricultură o perioadă cu o secetă nemaivăzută în ultimii 60 de ani, dacă nu chiar mai de mult, iar perspectivele par să nu se îmbunătățească nici pentru culturile care urmează a se însămânța în lunile august-septembrie și nici pentru recoltele de anul viitor.

Facem această afirmație, deoarece  în prognozele emise de INMH, nu se prefigurează perioade ploioase în următoarele 4 săptămâni și această situație poate afecta în mod grav semănăturile de toamnă, în special cele de rapiță, orz și dacă se va prelungi această situație și culturile de grâu.

Dar întorcându-ne în prezent, după ultimele afirmații făcute de oficialii de la minister,  prin persoana domnului Emil Dumitru, secretar de stat, se ,,afirmă că peste 1,5 mil. hectare de culturi înființate în primăvara sunt calamitate în diferite grade din cauza secetei, Guvernul analizând posibilitatea de a-i despăgubi pe agricultori în funcție de resursele bugetare disponibile. Aceste suprafețe se adaugă la cele 1,2 milioane de culturi înfiintate în toamnă compromise tot de secetă și pentru care agricultorii vor primi despăgubiri, cel mai probabil, în luna septembrie, după ce Comisa Europeana isi va da acordul, fiind vorba de un ajutor de stat. ” (AGROSTANDARD 05 aug 2020).

Pe 30 iulie anul curent, in mod triumfalist, ministrul agriculturii, domnul Oros anunța că s-a primit acceptul Comisiei Europene de acordare pentru fermieri a despăgubirilor de secetă aferente culturilor de toamnă și gata se trece la treabă. Chiar credeți că este așa de simplu, iar lucrurile se vor rezolva ? Nicidecum și mai mult decât atât, cred și sunt semnale din piață că situația se va agrava în perioada următoare, în condițiile în care ministerul nu a luat măsurile care se impuneau pentru a rezolva anticipativ aceste situații.

De altfel, în presa agricolă și nu numai, au fost câteva semnale și materiale privitoare la anumite măsuri care trebuiau rezolvate de prin luna aprilie, când și subsemnatul anticipa că suprafațele calamitate vor fi de circa 1,3-1,5 milioane de ha (lucru pe care îl cred și acum și voi explica de ce) pentru culturile de toamnă și încă odată această suprafață pentru culturile de primăvară. 

Spun că suprafețele calamitate sunt mai mari, pe de-o parte deoarece sunt mulți producători mici care nu au făcut înștiințări de calamitate din fel de fel de motive, dar și datorită unor probleme legislative pe care le vom prezenta mai jos.

Dar să le luăm pe rând și să vedem ce a reușit (sau mai bine zis ce nu a reușit să facă) să facă ministrul agriculturii, domnul Oros și echipa domniei sale în privința soluționării problemelor cu seceta, sub privirea ,,atentă și competentă” a Alianței pentru Agricultură constituită din patru asociații profesionale, care din păcate își dovedesc pe zi ce trece limitele, sau poate chiar un anumit dezinteres față de necesitățile reale ale fermierilor.  

Chiar ieri pe 10 august Alianța pentru Agricultură a celor patru organizații profesionale, dovedesc pentru a câta oară că unele dintre ele sunt superficiale în analiza documentelor emise și altele au mari probleme privitoare la modul de înțelegere a mecanismelor de derulare a deciziilor instituțiilor statului și astfel au reușit să emită o adresă către primul ministru și ministrul agriculturii prin care le cer ca în zece zile să adopte rectificarea bugetară care a fost anunțată a se înfăptui abia peste câteva zile, să se adopte OUG pentru instituirea unei scheme de ajutor și după aceea să se vireze și banii în conturilor fermierilor, fix până pe 20 august. Fără a se înțelege că eu nu aș dori acest lucru, dar până la îndeplinirea acestui deziderat mai sunt câteva etape unde timpul de execuție este stabilit de un aparat birocratic destul de independent și plus că se transmit speranțe deșarte unor oameni greu încercați de problemele actuale. 

Mai mult, înseamnă că tu ca organizație profesională ai o problemă, dacă crezi că azi se dă un OUG și apoi în două zile se vor vira banii în cont către circa 34.000 de fermieri, care nu au depus încă cererea la APIA, asta deoarece încă nu există  o prevedere legală, iar cererile  încă nedepuse nu au fost centralizate la APIA, iar plățile aferente unor cereri nedepuse nu au fost autorizate la plată și nici ordinele de plată aferente efectuate și multe alte mărunțișuri birocratice care nu se vor schimba odată cu cererile unei mult prea obediente alianțe în raport cu ministerul agriculturii. 

Lăsând la o parte eventualele figuri de stil privind cererea organizațiilor profesionale care arată neseriozitate atunci când ceri ceva care nu este posibil și asta după ce acum câteva zile ridicai în slăvi conducerea de la ministerul agriculturii și al finațelor pentru deschiderea arătată și mărețele reușite obținute în urma discuțiilor purtate, care de fapt erau niste mediocrități. 

Cum poți afirma ca o mare reușită, că ai fost la o întâlnire cu primul ministru și tu ai pierdut un timp prețios și ai ridicat problema comasării terenurilor și ceri o soluție, știind sau trebuind să știi că nu poți rezolva acest lucru prin decizii guvernamentale sau legislative de natură obligativă, acestea nefiind constituționale, deoarece dreptul de proprietate este același indiferent de mărimea fermierului. Poți cel mult să soliciți dispunerea unei subvenționări a taxelor notariale pentru stimularea schimburilor de terenuri, dar o măsură care cred că ar avea un efect redus ca impact de rezolvare și plus nu era prima urgență a momentului. Și atunci de ce să pierzi un timp prețios cu așa ceva, acum când mulți fermieri sunt în pragul colapsului financiar ?

Sau cum poți să susții că ai reușit recunoașterea deductibilității cheltuielilor aferente unor culturi calamitate și că ai cerut și primit asigurări că nu vor fi abuzuri în timpul controalelor inspectorilor ANAF în condițiile în care această recunoaștere a deductibilității era și este prevăzută în Codul Fiscal la art 25 alin 4, lit c pct 1 și în normele de aplicare, deci înseamnă că s-a cerut ceva care exista, asta dacă comunicatele remise presei au fost corect întocmite  de reprezentanții asociațiilor profesionale. 

Pentru demonstrație înserăm explicațiile din Normele de aplicare ale Codului Fiscal unde se arată că ,, În sensul prevederilor art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul rezultatului fiscal, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate afectate, potrivit prevederilor legale pentru fiecare domeniu. Cauzele de forță majoră pot fi: epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe și în caz de război.”

Apoi susții că ai mers la primul ministru să ceri ca cei care controlează contabilitățile fermierilor de la ANAF să nu facă abuzuri ? Păi mai mult decât să scrie în lege ce să le facă ministrul finanțelor, să le arate arătătorul ? Oare nu ar fi normal să ne gândim că protecția în fața abuzurilor trebuie să fie dată de prevederi legislative clare, simple și dublate de proceduri de contestare administrative specifice și apoi de justiție. Ambele lucruri există, putem eventual discuta cât durează să câștigi un proces în justiție, dar asta este cu totul altceva și nu acesta a fost subiectul. Astfel oare nu frizează ridicolul aceste solicitări ?  

Revenind la modul de gestiune al situației secetei de către ministerul agriculturii și a sa conducere, să ne aducem aminte că o presiune exercitată de fermieri și presa agricolă (alianța asociațiilor profesionale a avut un start mai greoi), a forțat ministerul agriculturii pentru a adopta în aprilie ordinul 97/2020, făcut din păcate pe repede înainte, preluat în mare parte după alte ordine și a ieșit ce a ieșit, inclusiv cu prevederi hilare de genul că ,,populația va primi apă și alimente”, asta în condițiile în care de secetă pedologică sunt afectate în mod direct plantele iar oamenii indirect, dar așa a rămas după copierea făcută de la ordinul care reglementa seceta hidrologică.  

O parte din problemele constatate, au fost reglementate în luna mai prin modificarea ordinului, iar acum se lucrează la o nouă modificare, dar nici prin aceste modificari nu s-au eliminat toate ,,greșelile” strecurate, cu toate că observații și materiale de prezentare a unor soluții au tot sosit la minister, dar din păcate practica arată că perioada de consultare este doar de ochii lumii, dar în realitate nu se ține cont de nimic.

De exemplu au trecut 5 luni de când specialiștii ministerului agriculturii nu au reușit să priceapă că fermierii care sunt impozitați pe norme de venit (adică persoane fizice, PFA, Intreprinderi individuale) trebuiesc ,,constatați și procesele verbale de calamitate întocmite ” după alte prevederi legale, adică cele prevăzute la art 106 din Codul Fiscal și care duc la reducerea normelor de venit pe care le au la ANAF, iar în aceste comisii trebuie să fie și un reprezentant al acestei instituții. Aceste categorii de fermieri au astăzi două reglementări pentru aceeași problemă, dar nici că interesează pe cineva. Sau poate la aceste lucruri sau referit cei din alianța fermierilor și nu au știut să o spună ?

Trecând peste acest ordin ,,neîmplinit” al MADR, următoarea realizare marcantă a oficialilor ministeriali a fost reprezentată de încercarea reușită de blocarea a legii anti-secetă adoptată în Parlament. 

Că aceea lege a conținut și ,,prostii” a fost certificat de către CCR prin decizia de neconstituționalitate, dar mai important acum, poate ar trebui să ne întrebăm de ce oficialii de la MADR nu au încercat să pună umărul, să-i ,,lumineze și ajute” pe parlamentari și să fi scos o lege bună ? Asta în condițiile în care la aceea dată afară de faptul că se anunțau ,,viitoarele măsuri necesare” nu se făcuse mai nimic, situație care este la fel și astăzi.

Ministerul agriculturii, se pare din rațiuni politice mai importante decât cele economice, a făcut tot ce s-a putut să blocheze inițiativa parlamentară de a se despăgubi 70% din cheltuielile culturilor calamitate, iar acest lucru s-a petrecut ciudat sub privirea ,,rușinată și fără de răspuns” a Alianței pentru Agricultură. 

Dar din păcate prin această acțiune, MADR nu a obținut nici o victorie, ci i-a îngropat și mai tare pe fermieri, deoarece încă până la această dată nu au aplicat nici o soluție în loc si suntem la stadiul de a aștepta să se întâmple ceva, iar mulți dintre fermierii afectați sunt în pragul colapsului. 

Mai mult cred că principiul despăgubirii a 70% din cheltuielile efectuate ar fi fost mult mai de ajutor pentru fermieri și i-ar fi scutit și pe guvernanții de problemele pe care singuri și le-au creat.

Astfel, după ce legea anti-secetă a fost garată în sertarul arhivei și al uitării, a ieșit la rampă ,,soluția minune” a PNL, care în loc de despăgubirile discutate în Parlament de 70% din cheltuieli înregistrate până la momentul calamității, care ar fi însemnat circa 400 euro/ha, a venit ministrul agriculturii, domnul Oros însoțit de colegi și care au anunțat o despăgubire înjumătățită de 200 euro/ha, pentru care încă nu avem un act legislativ aprobat și care mai are până va fi aplicat și banii ajunși la fermierii afectați. Comparația o faceți fiecare dintre dvs.

Acum ministerul agriculturii se dă de ,,ceasul morții” că nu reușește împreună cu organizatiile profesionale  ale fermierilor să găsească soluții pentru amânarea ratelor și dobânzilor la credite și leasinguri pentru fermierii afectați de secetă și aruncă pisica în curtea BNR care ar trebui să dea o reglementare care nu mai vine și așa vinovatul de serviciu este ,,neînduplecatul” guvernator, domnul Mugur Isărescu.

Dar oare din luna aprilie de când vorbim de secetă și efectele ei, nu ar fi trebuit gândită o cale de urmat (cuvântul strategie este prea greu) pentru a se gândi măsurile necesare a se lua pentru adoptarea soluțiilor și identificarea instituțiilor și a persoanelor care trebuie să își dea avizul și poate în aceste 5 luni s-ar fi descoperit și drumul până la sediul BNR și implicit la biroul guvernatorului ?

Din luna aprilie și presa a consemnat acest lucru, există prezentată soluția prin care se propuneau două scenarii, ori o despăgubire de circa 400 euro/ha, ori una combinată în care 200 euro/ha să fie despăgubire și 200 euro/ha sub formă linii de credite garantate de stat. Bineînțeles că nimeni dintre oficiali nu a citit, nimeni nu a urmărit emisiunile TV, nimeni nu citește materialele și memoriile primite la minister sau nimeni din ministerul agriculturii nu a vrut să accepte că mai pot exista și alte soluții.

Aceeași atitudine au adoptat și organizațiile profesionale care chiar nu vor să vadă că din păcate nu au nici o strategie sau program pentru fermieri (cel puțin nu l-au prezentat publicului interesat), nici înainte de formarea alianței și nici după, mergând după cum bate vântul, dar nici nu doresc să se deschidă către colegii care pot ajuta, chiar dacă mimează acest lucru prin declarații formale și făcute de complezență. 

Oficialii vorbesc și ei, după ce fermierii au răgușit déjà strigând acest lucru, de calamitate la culturile de primăvară, dar nu se știe încă dacă se va face ceva, cum se va face, urmând abia ca de acum încolo ministrul agriculturii să aloce ceva timp reflecției și noi să trăim cu speranța că ,,revelația” va veni cât de repede posibil. La fel sperăm ca Alianța pentru Agricultură să tragă aer în piept și să poată articula câteva fraze până fermierii afectați nu vor fi executați de bânci, firme de leasing sau distribuitori, dar personal cum am mai spus am rezerve, dar pe care doresc să le văd contrazise prin fapte. 

Legat de viitor acesta este încă sumbru, dar bineînțeles nimeni nu se gândește dacă și la anul va fi secetă ce vom face. Politicienii se pregătesc de alegeri și nu îi interesează astfel de teme și argumentează pentru cei mulți neputința, pe motiv că nu au sprijin în Parlament, dar pe de altă parte se dau de ceasul morții de a împărții banii din fondurile europene prin discuții care mă întreb și întreb de ce nu sunt făcute publice ? Oare fermierii mici sau mari nu trebuie să știe ce se dorește sau ce va fi adoptat ? Oare de ce nu se transmit live aceste discuții, nefiind nimic secret în ele? 

Oare ar fi fost imposibil ca în maxim 2 luni să reușim să punem pe picioare 2-3 măsuri care să ajute fermierii, cum ar fi o lege a asigurărilor agricole, apoi o lege a arendei și a duratei acesteia, prin care clarificam și problemele legate de modul de gestiune a infrastructurii secundare de irigații, care împiedică în multe situații reabilitatrea irigațiilor, chiar dacă există apă pe canale, poate se putea discuta și de folosirea apelor de suprafață sau a celor subterane pentru irigații ? 

Dar chiar credeți că actualii oficiali de la minister sau organizațiile profesionale fac ceva în acest sens ? Ministerul a primit aceste propuneri de circa 3 luni, iar în presă sunt de mai mult timp, dar nimeni nu se apleacă asupra lor. Nu sunt la fel de ,,importante” ca soluțiile care se găsesc mereu pentru achizițiile de grâu ale morarilor reprezentați de Rompan, prin credite garantate ori prin împrumuturi de la rezerva de stat ? Poate și fermierii ar trebui să apeleze la astfel de asociații profesionale care știu să găsească căile de comunicare pentru atingerea intereselor specifice.

Ceea ce cred că este mai grav, este faptul că în toată această perioadă, conducerea ministerului în loc să caute soluții, a dus o politică agresivă de incriminare a fermierilor pentru ,,nefolosirea” irigațiilor și a asigurărilor culturilor agricole, în condițiile în care nici una din măsuri nu era posibilă la nivelul de a acoperi toate zonele agricole afectate, lucru care era știut de oficiali și arată din păcate modul laș, greșit și fără viziune de a gândi problema. Spun asta fiindcă nu există o legislație care să reglementeze asigurările agricole în Romănia, iar sistemul actual este ,,haiducesc și primitiv” în condițiile în care se asigură doar ce doresc firmele, nu și ce este necesar, astfel încât în acest an a existat  doar o singură firmă care a asigurat seceta , iar suprafața asumată și asigurată a reprezentat undeva la 5% din suprafețele cultivate de primăvară.

Prin luna mai, ministerul agriculturii afirma că se irigă doar circa 300.000 ha din cele circa 650.000 ha posibile, iar noi avem circa 3 milioane de ha afectate de secetă. Oare pentru cele 2,3 milioane de ha care nu au putut și nici acum nu pot fi irigate, oare ce ne poate spune domnul Oros că ar fi trebuit să facă fermierii?

Mai mult, PNL alături de PSD, au fost principalele partide conducătoare ale ultimilor 30 de ani, ori separat ori împreună, dar incapabile în toată această perioadă de a găsi soluții legislative, strategice și financiare pentru a face o strategie aplicabilă și aplicată în agricultură, iar acum în mod laș se aruncă lipsa lor de rezultate și competență pe spatele fermierilor, aspect aprobat prin tăcerea vinovată a celor din PSD, care nu au reacționat în nici un mod la acuzele ministeriale din ultima perioadă.

Îmi permit să spun că în toată această perioadă de 30 de ani, un singur ministru a înțeles momentul de criză din agricultură în mandatul său și acesta a fost regretatul ministru Remeș, care nu a acuzat fermierii, nu a instigat populația, ci a căutat și aplicat soluția neceară și a salvat situația. Și nu era specialist în agricultură (era finanțist), așa cum am avut în rest de nu mai putem de bine și de prosperitate.

De 30 de ani tot aruncăm anatema pe fermieri pentru sistemele de irigații distruse și furate, dar nu am văzut nici un ministru, parlamentar, politician cu origini rurale să-și blameze părinții și să îi înfiereze public după modelul ,,proletaro-comunist” de tristă amintire implementat de Stalin, pentru ,,nemerniciile” înfăptuite sub gândirea ,,luminată” a tandemului Iliescu-Roman când au fost puse pe butuci exploatațiile agricole din Romănia. Cât timp va trebui să mai acceptam astfel de argumente primitive în fața incapacității guvernanților de a găsi soluții, cât timp trebuie să mai ,,scoatem morții din morminte” ca să fie vinovații de servici.

Oare cele două partide nu își cunosc colegii mai vechi sau noi, oare acele privatizări monstruoase și dezastruoase ale IAS și CAP s-au făcut singure, sau poate cu aportul vechilor colegi liberali și social democrați de care domnul Oros se pare că nu a auzit ?

Mă uit la fel de fel de postaci care pe respectând linia partidului si a ministerului preiau acuzele lansate și proferate, prin care acuză fermierii la grămadă, inclusiv tinerii fermieri de 20-40 ani că au furat sistemul de irigații, în condițiile în care aceștia atunci abia învățau să meargă sau abia se nășteau.

De ce toți cei care vorbesc astăzi pe fel de fel de rețele de socializare și acuză lipsa de investiții în irigații, nu își acuză cu aceeași ferocitate și părinții, bunicii sau frații mai mari de cele întâmplate, adică cei care ori au participat direct, ori nu au luat pozitie de condamnare a fenomenului, fiindcă și ei erau ocupați cu alte devalizări din alte domenii, fie fabrici, uzine, bănci, turism și multe altele.

,,Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra …” spune Domnul Isus, dar credem noi oare că mulți din cei care sunt orbiți de furie, patimă sau ipocrizie mai pot gândi așa ? 

Mă întreb oare dacă ministrul agriculturii împreună cu echipa sa când au aruncat cu ,,pietre” în fermieri, prin acuzațiile proferate, înseamnă că domniile lor sunt neprihăniți sau că păcatele le-au orbit judecata ?

Agricultura pare a fi scăpată de sub control de către ministrul agriculturii, iar efectele actuale și viitoare ale secetei sunt departe de a fi gestionate mulțumitor. Oare nu ar fi mai bine ca ministrul dacă nu știe cum să redreseze situația, să ceară ajutor (ceea ce nu este o rușine) de la cei care chiar pot să îl ajute și împreună să scoată agricultura la liman  ? Dar pentru asta trebuie să mai citim și să ascultăm și ce nu ne convine sau pe cei care gândesc altfel decât noi.