În afară de prevederile specifice, existența acordului ridică o serie de incertitudini economice. Și chiar medicale, deoarece acordul Brexit coincide cu începutul vaccinărilor pe scară largă împotriva covid-19.

Brexitul rupe Marea Britanie

Londra a intrat în negocierile pe viață și pe moarte cu Bruxelles-ul cu trei obiective generale. Întâi de toate a dorit să mențină comerțul deschis, fără tarife, cu membrii UE, care absorb aproximativ jumătate din exporturile Marii Britanii, conform NI.

Apoi, a dorit să asigure pentru finanțele britanice poziția privilegiată în Europa de care se bucura țara ca membră a UE. În ultimul rând, Londra a dorit să-și asigure suveranitatea pentru a se elibera de regulile și reglementările UE.

Cea mai satisfăcătoare parte a acordului (pentru ambele părți) este aceea că comerțul va continua fără tarife, fără cote pentru bunuri și unele servicii. Numai această dispoziție va atenua o mare parte din durerea divorțului.

Mai mult, acordul permite Londrei să restricționeze imigrația din țările UE, lucru pe care îl doreau foarte mult susținătorii Brexit. La fel de important: Londra își va scrie propriile reglementări, putând să încheie noi acorduri comerciale cu alte state, precum SUA și Japonia. Fără a mai fi invocate normele UE.

Dar partea cea mai nevralgică a acordului Brexit rămâne chestiunea irlandeză. Încă de la începutul negocierilor, granița dintre Republica Irlandeză și provincia Irlanda de Nord a Regatului Unit a fost o problemă delicată.

Acordurile care au pus capăt terorismului IRA stipulau că granița trebuia să rămână deschisă pentru trecerea mărfurilor și serviciilor și pentru oameni. Dar, odată cu ieșirea din UE, chiar și în temeiul acestui acord general, vor exista verificări la frontiere.

Așa că a apărut „excepția irlandeză”. Practic, Irlanda de Nord va rămâne în zona vamală a UE, ceea ce o va ajuta să evite controale la frontieră. Dar, pentru ca asta să funcționeze, acordul insistă asupra faptului că Irlanda de Nord trebuie să respecte standardele generale de reglementare ale UE.

Efectiv, o parte din Marea Britanie se va afla sub legile unei entități străine. Mai simplu spus, este vorba de o pierdere spectaculoasă a suveranității, care a fost resortul principal în votul pro Brexit. De asemenea, promovează perspectiva reunificării irlandeze.

Având în vedere că legătura Irlandei de Nord cu Londra este baza numirii țării „Regatul Unit”, acordul Brexit ar putea, de fapt, să anuleze acest nume. Iar probleme precum numele țării și mândria națională – suveranitatea – vor necesita mult timp de-aici înainte pentru a fi soluționate.

De asemenea, va curge multă apă pe Tamisa până când Marea Britanie va rezolva constrângerile economice și de reglementare legate de aceste aranjamente, mai ales soarta finanțelor britanice.