Vorbind despre exporturi, principalul motor de creștere al unei  țări, Căutiș arată cum două ONG-uri, vrând să promoveze o temă extrem de populară în România, cea împotriva defrișărilor ilegale, se lasă în realitate atrase în extrema cealaltă, promovând o abstinență industrială totală: 

„Suntem un popor al extremelor. Ani la rând, după Revoluție, s-au tăiat păduri cu frenezie de sinucigaș. Apoi, inspirați de bunele maniere europene, s-a produs opusul, un tsunami de ură față de industria lemnului, tsunami care a inundat prin rețelele de socializare mințile românilor, obișnuite din comunism să repete mecanic lozinci.”

Două ONG-uri, printre care și asociația românească Declic, au organizat săptămâna trecută o întâlnire cu importatorii niponi de lemn, încercând să-i convingă să nu mai importe materia primă din România. Fără a încerca să implice reprezentanți ai autorităților române, fără a prezenta date oficiale, reprezentanții celor două ong-uri s-au avântat într-o acțiune în care datele oficiale au fost înlocuite cu lozinci și metafore fără acoperire practică.

„Nu au fost anunțate deloc autoritățile române deși tema, lemnul obținut ilegal, necesita prezentarea de date oficiale. Nici măcar ambasada României la Tokyo nu a fost înștiințată de faptul că importatorii niponi de lemn românesc sunt invitați la un seminar în care tema este de tipul „hoția din România ajunge în Japonia” (…)  cele două ONG-uri nu au prezentat absolut nicio dovadă, niciuna, că în Japonia ar ajunge lemn tăiat ilegal în România! Dacă ar fi avut aceste dovezi le-ar fi prezentat mai întâi autorităților române și ar fi cerut un punct de vedere al acestora, pentru ca apoi să vină să prezinte la Tokyo și dovezile furtului, și punctul de vedere oficial al autorităților române legat de acel furt. Neavând astfel de dovezi, că din România se exportă în Japonia lemn extras ilegal, ONG-urile au uzat de manipulări tip Gâdea&Co, melanj de imagini cu comentarii lacrimogene,” susține Alexandru Căutiș. 

Însă abia din acest punct povestea începe să capete valențele unei piese de teatru absurd. Asta pentru că la eveniment a fost prezent și Valeriu-Norocel Nicolescu, profesor doctor în silvicultură, care, prezentând date oficiale, se poziționa automat în contradicție cu sloganurile ridicate la rang de adevăr absolut de către cele două ong-uri. Reprezentanții non-guvernamentali nu s-au lăsat mai prejos și au recurs la întreruperea intervenției profesorului.

 

„M-am întrebat, ascultând așa-zisa conferință, cine a plătit pentru ca o astfel de prezentare jenantă să fie adusă în fața unui auditoriu educat,” susține profesorul Valeriu-Norocel Nicolescu.

În continuare, vă prezentăm concluziile pe care profesorul doctor în silvicultură le-a oferit jurnalistului Alexandru Căutiș:

„EIA, în prezentarea lui David Gehl, a arătat România ca un pol al corupției, deși poziția țării noastre în clasamentul mondial realizat de Transparency International pentru anul 2018 este 61 din 180 de țări analizate. Numeroase date, gen suprafața de pădure „pierdută” în țara noastră între 2000 și 2014, ponderea pădurilor virgine de la noi în plan european, compoziția pădurilor românești, cauzele și mecanismele exploatărilor forestiere ilegale etc, NU au nici o bază științifică sau legală. Iar când pui în gura Guvernului României date niciodată spuse, ori folosești imagini silvice tendențioase pentru a-ți susține un punct de vedere „țintit”, ce faci se numește fals și uz de fals. În plus, dacă citești, în prezentarea făcută, că sistemele de certificare forestieră (FSC și PEFC) utilizate la nivel mondial, înclusiv în România (FSC), sunt ineficiente, iar sistemul PEFC este „complet ineficace ca un indicator al legalității”, te întrebi cât de idioți sunt cei care și-au certificat pădurile pe glob, de ordinul a peste 440 milioane hectare. Și, pentru că este important, pentru EIA, ca eșafodajul de încredere al UE să fie complet contestat, se afirmă, fără vreo dovadă solidă, că nici Regulamentul european 995/2010, aplicat și la noi prin intermediul sistemului informațional integrat SUMAL, de urmărire a materialelor lemnoase, NU asigură ceea ce s-a urmărit…

Conferința Declic, ale cărui puncte de vedere au fost prezentate de Antoniu Bumb, este o rușine, care lovește fără vreun motiv real în imaginea României în străinătate, și așa șifonată din diverse rațiuni. Să prezinți, ca și zonă specific rurală săracă a țării, o șatră de romi, și să NU incluzi în prezentare decât un slide legat, în vreun fel, de tematica anunțată, și care să nu aibă nici un suport faptic real, iar în rest să te prezinți ca un protestatar de profesie, venind dintr-o țară cu o „cultură a protestului”, este penibil. Pentru Declic, în România, problemele populației rurale, legate de lemnul de foc, pe care îl transportă cu căruța sau cu barca (!), se datorează industriei de prelucrare a lemnului – așa da! Iar pădurile virgine și cvasivirgine, care sunt integral protejate legal în spațiul țării noastre, se taie, după Declic, fără probleme, pentru a alimenta marii consumatori de lemn și a sărăci și mai mult populația rurală, lipsită de acces la resursa lemnoasă. M-am întrebat, ascultând așa-zisa conferință, cine a plătit pentru ca o astfel de  prezentare jenantă să fie adusă în fața unui auditoriu educat, corect, serios, așa cum a fost cel nipon… Ar fi multe de spus – după un astfel de seminar, rămâi cu un gust amar și te întrebi doar dacă încercările pentru eliminarea unor actori majori de pe o piață oarecare – lemn, gaz natural, cărbune, petrol etc -, au avut, au sau vor avea vreodată în spate un gram de moralitat,” se întreabă profesorul Valeriu-Norocel Nicolescu.

 

În final, jurnalistul Alexandru Căutiș face și o solicitare reprezentanților ONG-ului Declic, cărora le propune să îi ofere, spre publicare, date concrete despre faptul că în Japonia se exportă lemn ilegal extras din România. 

„De asemenea, să ne transmită dacă printre țările care ar putea exporta lemn în Japonia în locul României, cum ar veni, lemn legal extras din pădurile respectivelor țări,se numără și SUA. Acest detaliu l-ar putea afla ONG-ul românesc fix de la ONG-ul americănesc, partener la denigrarea României la Tokyo. Nu se poate să nu știe ONG-ul americănesc dacă industria lemnului din SUA arde de nerăbdare  să ia locul pe piața japoneză industriei lemnului din România,” conchide Alexandru Căutiș.

Te-ar putea interesa și: