“Fara preturi de interventie, plati directe sau refinantari la export”, preseaza Marea Britanie in directia reformarii Politicii Agricole Comune. In Romania, cei care ar fi avut de castigat nu se bazeaza pe banii UE, iar cei ce nu au nici o sansa inca mai spera sa-i capete.


Atac direct la bunastarea marilor proprietari de terenuri agricole si fermierilor din Franta, Spania, Italia, Portugalia si Germania, propunerea Presedintiei britanice a Uniunii Europene a ajuns si la urechile romanilor. Ei stiu ca, zilele acestea, s-ar putea decide soarta banilor pentru agricultura pe care Romania ar trebui sa-i primeasca sub forma de subventii, de la bugetul comunitar, intre 2007 si 2013. Nu este vorba despre sumele prevazute in Tratatul de aderare, ci de cele mult mai importante ca valoare care ni s-ar cuveni in cadrul Politicii Agricole Comune (PAC). Asupra acestora din urma, statele membre nu pot ajunge la un compromis si, tot pe acestea, Marea Britanie, adepta a liberalizarii pietei agricole europene, doreste sa le cioparteasca serios. Daca reuseste, Romania si Bulgaria raman fara circa sase miliarde de euro, bani care, teoretic, ar fi contribuit la modernizarea agriculturii si la cresterea standardului de viata al locuitorilor din mediul rural.

Pe un investitor in agricultura de talia lui Adrian Porumboiu, cu o putere financiara ce i-ar fi asigurat fara probleme accesul la fondurile europene, vestea ar trebui sa-l puna pe ganduri. Pierde bani cu ajutorul carora si-ar fi inzecit profiturile de pe urma celor 62 de ferme vegetale si zootehnice ale caror produse sunt vandute pe piata interna, dar si in strainatate. Surprinzator, insa nu este asa. “Nu am luat in calcul niciodata acesti bani; mi-am dezvoltat afacerea din resurse proprii. Cu ei sau fara ei, voi face fata concurentei de pe piata europeana”, spune Adrian Porumboiu. El stie ca in cazul in care propunerea britanica va izbandi, are si de castigat ceva, nu numai de pierdut niste bani ipotetici. “Contingentele de produse agricole negociate cu UE dispar si pot exporta cat vreau, fara sa ma tem de sanctiuni”, spune Adrian Porumboiu.

Pentru profesorul Florinel Dragne, mic proprietar de pamant din judetul Giurgiu, demersurile lui Tony Blair in directia reducerii finantarilor europene pentru agricultura, au un ecou dramatic. Spera ca, odata devenit cetatean european, sa beneficieze de fondurile postaderare pentru a-si dezvolta ferma, nestiind ca probabilitatea de a ajunge la banii europeni este foarte mica. Ii primeste doar cine are consultanti, proiecte si capacitate de cofinantare. El nu are capital, iar bancile romanesti nu i-ar considera niciodata cele opt hectare de pamant ca fiind o garantie suficienta. “Nu cred totusi ca francezii vor fi de acord cu englezii, ca doar ei au cel mai mult de pierdut”, spera profesorul fermier intr-un compromis bugetar favorabil si agricultorilor romani. Nu stie ca, in realitate, sansele sale nu sunt prea mari, pentru ca numai consultanta pentru intocmirea unui proiect de atragere a finantarilor l-ar costa mai mult decat isi permite. Consultantii, insa, nu vor avea de suferit daca in tara vor intra mai putine fonduri europene. “Pierderea de pe urma schimbarii principiilor de alocare a banilor o vor resimti consultantii din vechile state membre”, spune Slawomir Pawluk, director al firmei europene de consultanta DGE Bruxelles. Acolo capacitatea de absorbtie a fondurilor este mare, iar comisioanele expertilor in proiecte de finantare sunt pe masura.

Euro la bogati trage

Premierul englez sustine pozitia tarii sale cu argumente greu de combatut. In cei 50 de ani de existenta, Politica Agricola Comuna i-a costat bani multi pe toti membrii Uniunii, dar de profitat, au profitat doar cativa, in principal Franta. si asta nu ar fi inca nimic, daca beneficiarii sprijinului financiar ar fi fermierii mici si mijlocii. Este cazul doar intr-o foarte mica masura, pentru ca, in majoritate, beneficiari sunt marii proprietari de terenuri, politicienii si membrii familiilor regale europene, inclusiv cea britanica. Chiar si asa, pentru noi, banii pusi sub semnul intrebarii ar putea constitui un capital pretios, cu conditia sa-i putem atrage in tara.



“Nu am luat in calcul niciodata acesti bani; mi-am dezvoltat afacerea din resurse proprii. Cu ei sau fara ei, voi face fata concurentei de pe piata europeana.”

Adrian Porumboiu,

investitor in agricultura






Costurile PAC le suporta toata lumea

Aparuta cu 50 de ani in urma, pe vremea cand statele vechi membre se confruntau cu probleme alimentare, Politica Agricola Comuna, prin instrumentele folosite, se dovedeste astazi a fi o piedica in calea realizarii unei piete agricole cu adevarat concurentiale, pe care rezista si castiga doar cei care cultiva ce se cere, cu costuri de productie mici.

Costuri economico-financiare

• Economia UE va pierde in perioada 2007-2013 circa 100 de miliarde de euro, ca urmare a mentinerii protectionismului agricol, al carui efect principal il constituie inchiderea pietei europene pentru produsele agricole ieftine din import.

• Aceeasi suma o pierd si cetatenii europeni, jumatate fiind suportata de acestia in calitate de contribuabili, iar jumatate in calitate de consumatori nevoiti sa cumpere produse alimentare scumpe. Cei mai afectati sunt cei cu un nivel de trai scazut.

• Influenta PAC in fiscalitate este de 15%.

Costuri suportate de noile state membre

• PAC este directionata intr-o foarte mica masura catre cea mai stringenta necesitate a acestor tari, aceea de modernizare si restructurare a agriculturii, sau catre imbunatatirea infrastructurii agricole si a serviciilor.

• Sprijinul acordat fermierilor nu este corelat cu veniturile gospodariilor agricole. Cei mai multi fermieri au un nivel de trai modest si nu au terenuri in proprietate. Nu lor li se adreseaza PAC, ci proprietarilor de terenuri agricole, care, eventual, dar nu obligatoriu, sunt si fermieri.