Sunt deja banale declarațiile investitorilor care se plâng că nu găsesc forța de muncă necesară. Unii au ajuns să-și închidă porțile după ce au luptat ani de zile fără succes să atragă angajați calificați și serioși. Este cazul fabricii de textile deținută de britanicii de la Alison Hayes la Urziceni, care a anunțat luna trecută că va pune lacătul pe ușă și va concentra producția în unitatea de la Buzău. Unul dintre principalele motive invocate de companie este rata mare de absenteism a salariaților. Cu alte cuvinte, mulți din aceștia lipseau de la muncă fără să anunțe.

Unii ar crede că majorarea salariului minim brut pe economie la 1.450 de lei (respectiv 1.065 de lei net) i-ar determina pe cei care sunt plătiți la acest nivel (circa 1,4 milioane de persoane sau aproape 30% din totalul angajaților) să fie mai motivați în a-și face bine treaba și a-și păstra locul de muncă. Se pare că lucrurile nu stau deloc așa și suma respectivă (mică, ce-i drept) nu este suficientă. Iar ultimele mișcări din piața muncii, respectiv creșterile de lefuri din zona publică, nu fac decât să-i demotiveze și mai mult pe lucrătorii din privat.

Sănătatea privată, sub asediu

În vara lui 2016, salariile din sistemul public de sănătate au crescut cu circa 20%. În decembrie, lefurile din acest domeniu au mai primit, în medie, 15% în plus. Procentul a diferit mult, de la caz la caz. Astfel, după cum a relatat presa, în cea de-a doua etapă de creșteri infirmierele au primit cu 14 lei mai mult (adică 1% în plus), iar un ambulanțier a beneficiat de o majorare de 18%. În același timp, unde un farmacist rezident în spital a beneficiat de 200 de lei în plus la leafă, în timp ce unul primar a luat cu peste 1.500 de lei mai mult. Conform noilor grile, salariile de bază ale medicilor variază între 2.360 de lei pentru un rezident și 5.100 lei pentru un medic primar, iar cele ale asistenților între 1.620 și 3.440 de lei. La aceste sume se adaugă diverse sporuri și ore suplimentare, cea ce face ca o asistentă să poată ajunge, în unele cazuri, la venituri lunare de peste 4.000 de lei net, iar un medic chiar și la 10.000 de lei.

„Până de curând lefurile de la stat și cele de la privat erau oarecum asemănătoare, așa că nu aveam probleme în a găsi personal. Chiar dacă într-un spital de stat se mai câștigă și pe lângă leafă prin celebrele plăți informale, condițiile mai bune din unitățile particulare îi făceau pe medici și asistenți să aleagă cea de-a doua variantă. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat“, dezvăluie un șef de secție dintr-un spital privat din Capitală. El spune că, în ultimele luni, mulți dintre colegii lui, dar mai ales multe din asistente sunt tentate să-și caute un loc de muncă la stat. „Nu pot să-i condamn, salariile au ajuns să fie cu peste 30% mai mari decât la noi. Eu unul, pentru a păstra câteva asistente foarte competente, am ajuns să le plătesc niște sporuri neoficiale din buzunarul propriu. Dacă ar pleca, ne-ar fi greu să găsim pe cineva la fel de bun și ar fi păcat să se întoarcă la vechile metehne din sectorul de stat de care au scăpat cu greu“, spune el. Dar atitudinea sa este o excepție și, cel mai probabil, unitățile sanitare private se vor confrunta cu o hemoragie de personal în următoarea perioadă, mai adaugă medicul. Care nu se va putea opri decât prin creșteri de lefuri.

 

Diferențe tot mai mari

O presiune similară se simte și în zona învățământului privat. Și în sistemul educațional de stat lefurile au crescut anul trecut cam cu aceleași procente ca în sănătate (și, la fel ca acolo, cuantumul majorărilor a variat mult în funcție de post și pregătire). Cert este că s-a ajuns la salarii de bază de 2.000 până la 7.000 de lei pentru cadrele didactice universitare și de 1.600 până la 3.400 de lei pentru un profesor din sistemul pre-universitar. Și în acest caz la aceste sume se mai pot adăuga sporuri (ce-i drept, mai puține decât în sectorul sanitar). Iar lucrurile nu se vor opri aici: lefurile cadrelor didactice ar urma să mai crească cu 20% de la 1 iulie și cu încă 30% de la 1 ianuarie 2018, potrivit programului de guvernare.

Daniel, patronul unei grădinițe particulare din zona Ghencea se plânge că în ultimele șase luni i-au plecat patru educatoare. Doar una din ele și-a schimbat cariera, celelalte reușind să-și găsească posturi la stat. „Cel mai probabil va trebui să cresc și eu salariile cu cel puțin 10-15%. În prezent educatoarele primesc 1.800 de lei net, sumă comparabilă cu ce ar încasa într-o grădiniță publică. Însă la noi muncesc cam nouă ore pe zi, în timp ce acolo lucrează în ture de cinci ore. În plus, la stat vacanțele sunt mai lungi. Noi, de exemplu, ne permitem să închidem grădinița doar două săptămâni în august și una-două săptămâni de sărbătorile de iarnă“, explică el.

Stat vs privat

Bani în plus au primit și cei din administrația publică locală. De la 1 februarie, lefurile lor au crescut cu 20%, ceea ce a făcut deodată ca o poziție de funcționar de primărie să devină mult mai atrăgătoare decât până în prezent. „Programul e fix, de la opt la patru și jumătate după-amiaza și de multe ori nu e foarte mult de muncă, așa că mai avem timp și de o discuție la cafea. Iar din februarie iau 1.900 de lei în mână. Pentru mine e foarte bine. Sora mea e contabilă la o firmă și câștigă 2.200 de lei net, însă pleacă dimineața la șapte de acasă și vine înapoi la șapte seara și în tot timpul acesta muncește de-i sar capacele. Mi-a spus de mai multe ori că ar prefera să fie în locul meu“, explică o angajată cu studii medii din compartimentul financiar al unei primării ilfovene.

 

De o majorare încă și mai mare s-au bucurat artiștii din instituțiile culturale de stat (actori, cântăreți, instrumentiști etc.), care și-au văzut lefurile crescute cu 50% începând de anul acesta (după ce mai primiseră o majorare consistentă în 2016). „Am auzit că la Opera din București un corist încasează azi peste 5.000 de lei net, iar într-un teatru de stat actorii primesc și ei spre 6.000 de lei pe lună. Eu nu zic că e rău și că nu merită banii ăștia, din contra, însă în teatrele sau corurile private care se auto-finanțează sumele astea sunt imposibil de atins. Iar asta va duce fie la apariția de frustrări greu de depășit, fie la migrarea către zona publică acolo unde este posibil. În ambele cazuri va fi rău pentru instituțiile independente“, explică Maria, o tânără actriță bucureșteancă care joacă într-o trupă privată de teatru.

Dacă joburile din administrația publică sunt în mare parte ocupate, așa că o migrație masivă din zona privată spre cea de stat nu este posibilă, nu la fel stau lucrurile în sistemele publice de educație și sănătate, unde se știe că există deficit de personal (ce-i drept, mai ales în zona rurală). Așa că cel mai probabil vom asista în viitorul apropiat la creșteri de salarii în unitățile private de învățământ și în clinicile particulare, menite a-i ține pe loc pe angajați. Creșteri ce vor fi urmate, evident, de majorări de prețuri.