În februarie, guvernul britanic a dezvăluit un plan în patru pași pentru a ușura restricțiile de blocare a Angliei până pe 21 iunie. În timp ce premierul Boris Johnson a avertizat că drumul țării în afara pandemiei va fi condus de „informații, nu de date”, comentariul său nu a impresionat prea mult populația.

Postările de pe rețelele sociale au proliferat, iar englezii au început să facă rezervări la zboruri, planificând petreceri și vacanțe în așteptarea libertății mult-așteptate.

Nu doar în Marea Britanie oamenii visează deja la sfârșitul pandemiei, pe măsură ce campaniile de vaccinare continuă (deși inegal), o lume întregă plănuind ce și unde va merge în vacanțe.

Cu toate acestea, istoria ne spune că sfârșitul pandemiilor este greu de declarat și dificil de anunțat la un anumit moment că ”s-a încheiat”.

Nimeni nu a sărbătorit sfârșitul Gripei Spaniole

Pandemia de Gripă Spaniolă din 1918 a fost și rămâne cea mai mortală din istorie. A infectat aproximativ 500 de milioane de oameni din întreaga lume și a ucis între 20 și 50 de milioane. Pandemia a scăzut ca intensitate, dar identificarea exactă a sfârșitului său este aproape imposibilă.

În 1920, presa anunța reapariția gripei. Aproximativ 5.000 de cazuri au fost raportate în Chicago în decurs de șase zile, iar teatrele au primit ordin să se închidă.

În paralel, 60 de persoane au murit din cauza gripei la Paris. În 1925, 201 de oameni din Chicago au murit din cauza a ceea ce ziarele au numit „o epidemie de gripă extrem de contagioasă”. Din acest motiv, există puține dovezi istorice potrivit cărora lumea a sărbătorit sfârșitul teribilului virus.

Pandemia de coronavirus de azi este diferită de Gripa Spaniolă din 1918, poate și pentru că au apărut mai multe vaccinuri extrem de eficiente.

Chiar dacă vaccinurile au jucat un rol crucial în eforturile anterioare de combatere a bolilor infecțioase, capacitatea lor de a aduce pandemiile la un sfârșit rapid și definitiv este mult limitată. În cazul poliomielitei, vaccinul dezvoltat în anii 1950 a fost un lucru senzațional.

Dar a fost nevoie de trei decenii până când poliomielita a fost controlată în Marea Britanie. Și nu au existat nici în acest caz șampanii deschise pentru a marca ulltima infecție dobândită natural în 1984.

Sfârșitul fricii

Istoricii știu cel mai bine că pandemiile și epidemiile sunt fenomene sociale. Iar finalul lor are loc în două moduri. Există concluzia medicală a unei pandemii, când incidența bolii scade și ratele de deces scad. Dar există și sfârșitul social, când frica de infectare scade și restricțiile sunt eliminate.

Ratele de infectare ar putea scădea, mai puțini oameni vor muri, fricile ar putea dispărea și viața ar putea reveni la normal. Exact în această ordine.

Sau ratele de infectare ar putea rămâne la fel, dar oamenii se vor sătura de restricții și vor sărbători, văzându-și de viață. Sau ratele de infectare ar putea rămâne la fel, dar oamenii vor rămâne temători.Și chiar nerăbdători să revină la „viața normală” și nu vor renunța la unele dintre măsurile de precauție.

Geografie neuniformă

HIV / SIDA a străbătut Europa și America de Nord în anii 1980 și 90. Ratele infectărilor au scăzut de atunci și mulți oameni seropozitivi trăiesc o viață aproape normală în țările în curs de dezvoltare.

Dar, din 2019, aproape 40 de milioane de oameni au fost infectați cu HIV la nivel mondial și încă ne confruntăm cu ceea ce OMS numește o „epidemie globală”. Adică sfera geografică a bolii s-a schimbat.

Este puțin probabil să existe o dată precisă de încheiere a pandemiei. Am reușit să eradicăm cu succes o singură boală (variola), iar pentru orice altă epidemie sau pandemie din istorie, sfârșitul lor a fost dezordonat, prelungit și neuniform.

Pe măsură ce națiunile bogate vor continua să se vaccineze în afara restricțiilor, sfârșitul pandemiilor în aceste stare ar putea fi relativ aproape. Dar ce se va întâmpla cu țările în curs de dezvoltare?