Azerbaidjanul recuperează șapte districte pierdute în timpul primului război și orașul Shusa (Shushi pentru armeni). Un loc strategic situat între Armenia și Stepanakert, capitala Nagorno-Karabakh. La rândul său, Armenia salvează esențialul: coridorul Latchin care o leagă de Nagorno-Karabah și, mai presus de toate, enclava însăși, al cărei statut rămâne de definit.

Rusia este de acord să trimită 2.000 de oameni pe linia de contact pentru a garanta pacea în zonă. Dacă rezultatul a fost întâmpinat cu entuziasm la Baku și la aliatul său turc, el a creat tensiuni serioase la Erevan. La anunţarea semnării acordului, manifestanții au invadat Parlamentul și sediul guvernului.

În acest context, Marc Nexon, jurnalist al publicației franceze Le Point a făcut un interviu cu profesorul la Science Po și specialist în Cauzaz, Gaïdz Minassian, cu tematica consecințelor acordului de încetară totală a focului.

Profesorul a fost întrebat dacă acest acord reprezintă o victorie totală pentru Azerbaidjan, iar acesta a răspuns că este, mai degrabă, o victorie militară.

”Este o victorie militară pentru Azerbaidjan, dar aş fi mai prudent referitor la ideea unei victorii politice. Pentru că Baku se află cu un Karabah încă sub control armean, care continuă să existe, și cu rușii ca forță de interpunere. În sfârșit, ajungem la acordul negociat în 2011 la Kazan, Rusia.

Acest text prevedea retrocedarea de către Armenia a teritoriilor cucerite din jurul Karabahului și un statut intermediar pentru Karabah. Dar, la acea vreme, autoritățile din Baku au respins acordul pentru că nu doreau să audă despre „statutul intermediar”. Suntem în acelaşi punct. Și asta este ceea ce Azerbaidjanul numește o mare victorie.”, spune acesta.

Deruta militară armeană

Ulterior, Gaïdz Minassian a explicat deruta militară armeană și a precizat că țara a urmat un model sovietic, construind o armată de contraatac cu tancuri și artilerie.

”Există, desigur, sprijinul militar al Turciei pentru Azerbaidjan. Dar nu numai. Armenia a urmat un model sovietic, construind o armată de contraatac cu tancuri și artilerie, când ar fi trebuit să-și concentreze eforturile asupra aviației și dronelor. Diferența a fost jucată la dronele furnizate în cantități mari de turci azerilor.”, a precizat profesorul pentru Le Point.

Rolul rușilor

Întrebat de către jurnalistul francez Marc Nexon care este rolul rușilor în această poveste, profesorul a explicat că rușii reprezintă, de fapt, adevărații câștigători pentru că au reușit să țină Turcia în afara jocului diplomatic.

”Rușii sunt mari câștigători pentru că au reușit să țină Turcia în afara jocului diplomatic. Moscova redevine arbitrul regional. Putin deține încă o dată cheile soluționării finale. Ceea ce nu era sigur, pentru că iniţial au fost bulversaţi de implicarea Turciei în această afacere.

Ei nu se așteptau la o astfel de intervenție turcească în sudul Caucazului și la un sprijin militar atât de masiv pentru azeri. Au avut nevoie de timp pentru a evalua situația. Voiau să păstreze două lucruri: relația lor cu Turcia, care este partener în multe domenii, și relația lor destul de bună cu Azerbaidjanul. Și apoi, la Putin a existat o dorință de a enerva autoritățile armene. Președintele rus nu a apreciat cele câteva semne de independență manifestată de noul prim-ministru Nikol Paşinian.

De exemplu, acesta din urmă l-a închis pe fostul președinte armean Robert Kotcharian, care este un apropiat al lui Putin. Întru-un moment în care fostele republici sovietice, cum ar fi Belarusul, joacă rolul de băieți răi, Lui Putin nu îi displace să îl pună la punct pe Paşinian.

Rusia este din nou în centru. Acesta este un mod de a le spune armenilor: „Uite, dacă nu am fi intervenit noi, aţi fi pierdut totul”, mai spune acesta.

Vor exista tulburări în Armenia?

Profesorul a explicat că ”Paşinian nu are de ales decât să dizolve Parlamentul. El trebuie să aibă acest acord aprobat de oameni. Dacă nu, s-a terminat pentru el. Am intra din nou într-o perioadă de incertitudine. Aceasta va fi ocazia ca armenii să se angajeze într-o examinare a conștiinței. Principala lor dificultate este că au construit un regim, o oligarhie, dar nu au construit încă un stat cu, de exemplu, un sistem fiscal demn de acest nume. Paşinian a pus bazele unui nou sistem, dar totul vine cu întârziere.”

”Povestea nu s-a terminat încă”

Întrebat dacă conflictul este cu adevărat încheiat, Gaïdz Minassian a spus că povestea nu s-a termiant încă.

”Deocamdată armatele sunt obosite. Armenia nu-și mai putea permite să-și sacrifice tineretul în acest fel. Dar nu putem exclude reluarea luptei dacă un posibil succesor al lui Paşinian nu ar recunoaște acordul.”, spune acesta.

Profesorul a mai spus că ”armenii vor continua să-şi pună întrebări. Suntem un popor dispreţuit? Am fost victima unui genocid care încă nu a fost recunoscut de Turcia și suntem din nou atacați. E prea mult. Președintele azer Ilham Aliyev îi numește chiar „câini” pe armeni fără ca nimeni să reacţioneze. Ce speranță le dăm armenilor? Am recunoscut independența Kosovo, situat totuși în leagănul sârbesc, și nu facem nimic în Karabah, unde prezența armeană datează din secolul al V-lea?”.

Întrebat dacă armenii au să-și reproșeze ceva, acesta a spus că ”Ei au făcut o greșeală în 1994. În acel moment, au câștigat războiul. Ar fi trebuit să recunoască independența Karabahului. Alte ţările le-ar fi urmat și ar fi apărut o situație viabilă. Nu au făcut-o sub presiunea rușilor care doreau să continue să tragă sforile. Și asta se întâmplă astăzi.”