ccidentul feroviar din Sâmbăta Floriilor, când un tren de marfă a deraiat și doi mecanici au murit, scoate la iveală situația dezastruoasă a locomotivelor și vagoanelor utilizate de operatorii feroviari de stat și privați. După articolul din ediția trecută, în care am explicat cine trebuie să răspundă după tragedia feroviară, analizăm acum vechimea parcului de material rulant din România.

Explicația este simplă: locomotiva ultimului tren deraiat avea peste 50 de ani, iar vagoanele au fost construite în anii ’70.

Pe calea ferată românească circulă numai trenuri de colecție

 

În prezent, peste 90% din parcul de locomotive și vagoane ale operatorilor feroviari de stat şi privaţi are o vechime medie de peste 30 de ani. Conform legislaţiei, acestea ar fi trebuit casate după 20 de ani de funcționare. Totuși, prin programe de aşa-zisă modenizare, s-a creat împreună cu Autoritatea Feroviară Română – organismul tehnic specializat în domeniul feroviar și de transport cu metroul – cadrul legal pentru ca gradul de utilizare al locomotivelor și vagoanelor să fie prelungit.
Procesul de degradare al materialului rulant de pe calea ferată a început imediat după Revoluție, dar a prins viteză după 1998, odată cu reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române. În acel moment s-a creat cadrul juridic pentru separarea activității de exploatare de activitea de operare a serviciilor de transport feroviar, fără să fie prevăzuţi bani pentru modenizarea locomotivelor şi vagoanelor. Scopul declarat al reorganizării SNCFR era liberalizarea sectorului şi intrarea unor noi jucători pe piaţa de transport feroviar.

Mai exact, în urma reorganizării SNCFR, s-au creat cinci entități: CFR SA, CFR Călători, CFR Marfă, Societatea de Servicii de Management Feroviar și Societatea de Administrare Active Feroviare (SAAF). Odată cu spargerea SNCFR, autoritățile au avut de împărțit şi materialul rulant, adică peste 130.000 de vagoane de marfă și de călători, plus peste 3.000 de locomotive. Rezultatul? Aproximativ 64.000 de vagoane au intrat în proprietatea CFR Marfă, circa 4.300 de vagoane în parcul CFR Călători, iar SAAF a primit spre valorificare 63.000 de vagoane. În ceea ce privește locomotivele, SAAF a primit aproximativ 1.300, CFR Călători – 817 și CFR Marfă – 926 .

În maximum doi ani, 80% din trenuri vor trebui casate

Ceferist de 34 de ani, Iulică Măntescu, preşedintele Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă, a trăit dezastrul feroviar din ultimii 20 de ani și este sceptic cu privire la viitor. „Dacă se pune în aplicare licențierea parcului de locomotive din România de către biroul unic european, pentru parcul din România se va cânta prohodul. În maxim doi ani, 80% din parcul feroviar de stat şi privat va fi tras la gard. Dacă statul român nu intervine să achiziţioneze material rulant nou, vom avea probleme serioase. Legislația s-a schimbat, Uniunea Europeană vine cu reguli noi, foarte stricte“, explică liderul de sindicat. În prezent, locomotivele şi vagoanele sunt licențiate de AFER, iar forurile europene care ar urma să înlocuiască autoritatea românească nu vor mai fi la fel de permisive. „Peste doi ani, locomotivele care primeau certificat de funcționare, neavând efectuate reviziile planificate, nu mai primesc licență, AFER nu îşi mai permite să închidă ochii. Operatorii privaţi circulă cu locomotive şi vagoane achiziţionate de la SAAF, material rulant fabricat între anii 1960 şi 1980“, a spus liderul de sindicat, care a mai arătat că, în urmă cu 12 ani, România a pierdul trenul modernizării locomotivelor. „Toate țările vecine s-au pregătit și au achiziționat material rulant nou. În 2005, fostul ministrul al Transporturilor, Gheorghe Dobre, a anulat contractul prin care s-ar fi cumpărat 40 de locomotive noi, primele 5 ar fi venit asamblate din Germania, iar restul de 35 ar fi deschis linia tehnologică de fabricație de la Electroputere“.

 

Preşedintele Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă a confirmat că după 1990 nu s-a mai cumpărat nicio locomotivă de către CFR Marfă sau CFR Călători. „Reparațiile planificate pentru locomotive nu sunt efectuate la timp, se fac doar revizii săptămânale și lunare. Locomotivele au restanţe mari privind reviziile pe componente și agregate, 60% din locomotivele care funcţionează pe calea ferată au aceste restanţe. CFR Marfă mai are 907 locomotive, zeci de mii de vagoane s-au dus la SAAF, cea mai mare greșeală a managerilor CFR Marfă. Locomotivele şi vagoanele ar fi trebuit reparate și închiriate operatorilor privați“, a mai precizat liderul de sindicat.

În prezent, din 907 locomotive ale CFR Marfă, circa 340 sunt în activitate, iar din parcul de puţin peste 30.000 de vagoane, aproximativ 11.000 sunt funcţionale. Vechimea medie a locomotivelor din parcul CFR Marfă este de peste 30 de ani, cea mai veche fiind fabricată la sfârşitul anilor ’50.
Iulică Măntescu şi-a adus aminte cum s-a distrus SAAF. “SAAF a avut cheia sistemului feroviar, ori acolo s-a petrecut un jaf total. În porturile Constanţa şi Giurgiu, locomotivele erau tăiate în două, puse pe vapor, iar destinaţia finală era Turcia“, ne-a mărturisit liderul de sindicat.
Veniturile SAAF din vânzarea locomotivelor și vagoanelor la fier vechi ar fi trebuit să ajungă la CFR Marfă și CFR Călători pentru a se putea cumpăra material rulant.
Din 1998 până astăzi, niciun leu nu a intrat în conturile CFR Marfă sau CFR Călători pentru achiziţia de locomotive şi vagoane noi.

 

Locomotive şi vagoane de miliarde de euro, tăiate la fier vechi

Odată cu transferarea materialului rulant către cele trei entităţi administrative, SAAF, CFR Călători şi CFR Marfă, a început dispariţia a zeci de mii de vagoane şi peste 1.000 de locomotive. SAAF avea misiunea de a valorifica activele inutile ale vechiului SNCFR. În 1990, România deținea a treia cale ferată din Europa, trenul fiind principalul mijloc de transport de călători şi marfă. După 1998, 63.000 de vagoane din patrimoniul SAAF şi peste 1.500 de locomotive s-au tăiat la fier vechi sau au fost comercializate operatorilor privaţi. În prezent, SAAF nu mai deţine niciun vagon sau locomotivă, cei 19 birocraţi angajaţi în cadrul societăţii, conform bilanţului financiar înregistrat la 31 decembrie 2015, au realizat o cifră de afaceri de circa 870.000 lei şi au raportat pierderi de aproximativ 770.000 lei. Din datele Ministerului Transporturilor, în patrimoniul SAAF au rămas câteva terenuri şi clădiri.

CFR Călători încă folosește automotoare proiectate în anii ’30

 

Dacă în Europa se circulă cu trenuri de mare viteză, România se poate lăuda cu automotoare proiectate între cele două războaie mondiale. După înfiinţare, CFR Călători a primit 4.300 de vagoane şi 817 locomotive. Mai exact, CFR Călători avea în patrimoniu 4.086 de vagoane de călători, 160 de vagoane de dormit şi 51 de vagoane restaurant, conform Strategiei Sectorului Feroviar 2001-2010. În prezent, aproximativ 80% din locomotivele CFR Călători sunt construite înainte de 1983.
Astăzi, trenurile de călători circulă cu o viteză medie de 40 km/h şi majoritatea sunt formate dintr-un vagon sau două. Mai mult, pe anumite rute, între Bucureşti şi Constanţa, precum şi pe Regionala Timișoara, sunt în funcţiune automotoare proiectate în anii ’30 şi construite la începutul anilor ’50.
În prezent, CFR Călători mai are efectiv circa 1.100 de vagoane şi 800 de locomotive funcţionale. Din cele 120 de automotoare Desiro („Săgeţi Albastre“), aproape jumătate nu sunt folosite pentru că nu sunt bani pentru reparaţii.

După accidentul feroviar din judeţul Hunedoara, am întrebat inspectorii AFER care este vechimea medie a parcului de vagoane a operatorilor feroviari de marfă și de călători. „Vechimea medie a parcului de vagoane de călători aparținând operatorilor de transport feroviar și înregistrat la nivel național este de 29 ani, iar la marfă este 32 ani. Revizia tehnică a locomotivelor este efectuată de către revizorii de locomotive, iar a vagoanelor de către revizorii tehnici de vagoane“, au răspuns reprezentanţii AFER, organismul acreditat să cerfitice şi să licenţieze locomotivele şi vagoanele. În ceea ce privește locomotivele, doar la CFR Marfă, vechimea medie este de 38 de ani, 54% din locomotivele care circulă pe calea ferată românească având durata de funcționare expirată.