Chiar dacă criza datoriilor suverane din zona euro şi creşterea aversiunii la risc au afectat cererea de obligaţiuni emise de guvernele din Europa Centrală şi de Est (ECE), analiştii Erste Group nu anticipează nicio vânzare de obligaţiuni (din partea investitorilor n.r.) comparabilă ca mărime cu cea din perioada post-Lehman.
Deşi România, Cehia şi Slovacia sunt într-o poziţie bună în ceea ce priveşte finanţarea guvernamentală, analiştii Erste atrag atenţia că Ungaria ar trebui să evite să se împrumute la randamente mai mari de 6%, dată fiind mărimea considerabilă a datoriei publice.
„Cu toate acestea, tensiunea actuală din zona euro a generat o presiune crescută asupra difereţtelor de randament şi a declanşat discuţii despre nivelul randamentelor pe care ţările şi-l pot permite din punct de vedere al lichidităţii”, a declarat Juraj Kotian, Co-Director Cercetare Macro/Fixed Income pentru ECE in cadrul Erste Group si autor al Raportului. 
Analiştii Erste Group anticipează că deficitul bugetar pentru statele din ECE, respectiv Croaţia, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, va scădea de la 4,1% din PIB anul trecut la 3,6% din PIB în 2012, în timp ce media pentru zona euro este estimată la 3,4% din PIB. 
Un rating mai bun pentru România, abia după alegeri
„În pofida progreselor uriaşe înregistrate de guvernul României în privinţa consolidării fiscale, îmbunătăţirea ratingului de către agenţia Standard&Poor’s va fi posibilă doar după alegerile din luna noiembrie, cu condiţia menţinerii direcţiei actuale a politicii fiscale. Îmbunătăţirea ratingului de către S&P ar duce la majorarea semnificativă a grupului de investitori care ar putea cumpăra obligaţiunile emise de România”, se arată în raportul Erste Group.
Analiştii Erste Group au luat ca punct de referinţă raportul dintre costurile cu dobânda pentru datoria publică şi veniturile guvernamentale. Acelaşi reper este urmărit şi de agenţiile de rating în graficele de risc. Conform ipotezei că „în mod tradiţional, solvabilitatea unui debitor public este definită drept capacitatea statului de a rambursa datoria prin colectarea de impozite”, analiştii Erste Group stabilesc nivelul critic al costurilor cu dobânda la 1/10 din veniturile din taxe.
„Am calculat pentru fiecare ţară punctul critic la care costurile cu dobânda ar depăşi 10% din veniturile generate de taxe. În cazul apariţiei unor turbulenţe neprevăzute pe piaţă, spirala datoriei poate fi declanşată de creşterea costurilor aferente împrumuturilor. Din fericire, în cazul României, Republicii Cehe şi Slovaciei pragurile dobânzii medii la datoria de stat, respectiv punctele critice unde s-ar exercita o presiune mai puternică asupra finanţelor publice, sunt mult mai ridicate. Ungaria ar trebui să evite orice finanţare majoră la peste 6% pentru a se putea menţine sub rata critică”, a explicat Kotian.
Finanţarea statelor ECE necesită 1/9 din nivelul zonei euro
Guvernele din ECE6 trebuie să îşi continue consolidarea fiscală în 2012 şi, după reducerea deficitului de la 6,4% în 2010 la o valoare estimată de 4,1% din PIB în medie în 2011, deficitul urmează să mai scadă până la 3,6% din PIB în medie în 2012.
Presupunând, cu precauţie, că guvernele nu vor obţine fonduri prin vânzarea activelor statului, ţările din ECE6 ar trebui să emită în 2012 noi datorii în valoare de aproximativ 35 miliarde EUR. În comparaţie cu emisiunile nete din zona euro2 de aproximativ 300 miliarde EUR, nevoile de finanţare ale ţărilor est-europene sunt relativ scăzute.
Având în vedere că guvernele ECE6 vor avea nevoie să refinanţeze datoria rambursabilă în valoare de 72 miliarde EUR (8% din PIB, în medie), emisiunea brută totală de titluri de stat din ECE6 se ridică la 107 miliarde EUR. Aproximativ jumătate din emisiunea netă de titluri de stat este finanţată de non-rezidenţi, cum ar fi fondurile mutuale şi de pensii şi companiile de asigurări.
În general, analiştii Erste Group estimează că cererea organică de titluri de stat a instituţiilor financiare locale va varia între 1,5 şi 2,5% din PIB în ECE, finanţând astfel între o treime şi jumătate din deficitele fiscale preconizate (emisiune netă). Se presupune că restul este finanţat de non-rezidenţi.