În ceea ce privelte restul statelor membre, 2,3% dintre angajaţii celor 27 de state membre ale UE cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani aveau loc de muncă precar, respectiv contractul lor de muncă nu depăşea durata de trei luni, mai arată Eurostat.
Proporţia de locuri de muncă precare ca procentaj din totalul locurilor de muncă a rămas relativ stabil în ultimul deceniu, variind de la un nivel scăzut de 2,3% în 2009 la un nivel ridicat de 2,5% în perioada 2015-2017.
În rândul statelor membre UE, din 2012 Croaţia are unul din cele mai ridicate procentaje de locuri de muncă precare. Totuşi, de la nivelul său de vârf din 2016 (8%), acest procentaj a scăzut gradual, ajungând la 5,8% în 2019.
Alte ţări UE care au raportat procentaje mari de locuri de muncă precare în 2019 au fost Franţa (5%), Spania (3,8%), Belgia (3,6%) şi Italia (3,4%).
România și Cehia, la polul opus
La polul opus, cel mai redus procentaj de locuri de muncă precare se înregistra anul trecut în Cehia şi România (ambele cu 0,2%), Cipru şi Germania (ambele cu 0,3%).
În cazul României, procentajul de locuri de muncă precare s-a redus de la 0,3% în 2015 la 0,2% în 2016, 2017, 2018 şi 2019.
Eurostat apreciază că datele privind situaţia locurilor de muncă precare din UE s-ar putea schimba în următorii ani, deoarece economia blocului comunitar se redresează în urma impactului pandemiei de coronavirus (COVID-19). Măsurile de izolare adoptate pentru a stopa răspândirea epidemiei au forţat mulţi angajatori să reducă numărul orelor de muncă, să oprească temporar activitatea sau să-şi închidă permanent afacerea.
În 2019, cel mai ridicat procentaj de locuri de muncă precare se înregistra în agricultură, silvicultură şi pescuit (9,7%), comerţul cu amănuntul şi de retail, transporturi, activităţile legate de servicii de cazare şi alimentaţie publică (2,8%), alte activităţi din servicii şi activităţi în care angajatorii sunt gospodării (2,4%).
