Bilanţul turismului la 20 de ani de la Revoluţie nu poate fi un motiv de mândrie pentru niciunul dintre cei desemnaţi să-l conducă şi să-l organizeze în tranziţia spre capitalism. capital.ro vă propune un exerciţiu de imaginaţie: cum putea să arate România dacă totul ar fi mers bine. Importanţi reprezentanţi din domeniul turismului au făcut pentru capital.ro o trece în revistă a marilor greşeli care au fost făcute în turism.  Greşeli care ne-au adus în postura de a ne uita cu jind la realizările în domeniu ale vecinilor bulgari.

Utopia turismului românesc

Valurile înspumate ale Mării Negre muşcă din ţărmul fin ca dintr-un fursec delicat, dimineaţa, lângă o cafea. Hoteluri elegante îşi dezvelesc siluetele suple în soarele amiezii. De sus, de la birourile cocoţate la etaje de două cifre, hotelierii îşi freacă mâinile mulţumiţi: jos, plajele sunt pline, vesel colorate şi puse pe cheltuială.

Pe lângă sutele de mii de români aflaţi în concediu, sunt turişti din toată lumea, dar mai ales oameni din regiune, care n-au litoral în ţara lor: unguri, sârbi, slovaci, cehi… Țărmul românesc e la îndemână pentru ei. Ajung imediat pe autostrada care leagă Budapesta de Bucureşti, iar de aici pe Autostrada Soarelui, care „se varsă” direct în mare, la Constanţa.

Cum se mai domoleşte soarele, spre sfârşitul sezonului, calea litoralului românesc e luată de turiştii veniţi din frigurosul nord al Europei. La Neptun-Olimp, însă, sezonul nu se termină niciodată, pentru că aici banii circulă neîncetat, la roţile norocului şi pe mesele verzi de joc, pentru că aici se află prolificele cazinouri, care formează Las Vegasul românesc, fantezia împlinită a lui Copos.

Iarna, la munte, schiuri desenează cristiane pe zecile de kilometri de pârtie. Staţiunile balneare arată precum Karlovy Vary, aşa cum şi le-a imaginat Agathon. Peste tot sunt hoteluri, de toate felurile şi stelele, şi la fiecare pas ai ceva de văzut. Străinii nu-şi mai aduc aminte de Dracula decât atunci când ajung la parcul de distracţii.

Turiştii de pe alte meleaguri compară litoralul românesc cu cel al turcilor şi privesc cu dezgust la opera vecinilor bulgari. Alţii, mai înflăcăraţi, spun că la noi e la fel ca în Italia sau în Franţa, pentru că avem şi mare şi munte şi, în plus, Delta Dunării.

Turismul îi aduce României un aport de 10% din PIB. Asta pentru că privatizarea a mers repede, investiţiile n-au încetat niciodată, autorităţile au colaborat eficient cu mediul privat şi cu celelalte ministere care puteau da un imbold dezvoltării din turism.

Realitatea arată cu totul altfel

Acesta ar fi trebuit să fie tabloul care să descrie România ca destinaţie turistică după 20 de capitalism. Însă ţara noastră arată total diferit, atât de diferit încât fragmentul de mai sus pare desprins dintr-o scriere SF.

În momentul de faţă, nu avem nici măcar Autostrada Soarelui terminată, pe Litoral investiţiile au fost mult prea puţine, promovarea României în afară este aproape inexistentă, staţiunile balneare sunt în paragină, iar cât priveşte muntele suntem departe de a fi o destinaţie consacrată de schi. Turiştii străini sunt puţini, iar veniturile sunt modice.

„România avea toate şansele să fie promovată la nivelul anului 1989, la standardele de atunci, şi tot atrăgea turişti. Pe vremea aceea veneau suedezi, norvegieni, nordici în general, şi nemţi. Sezonul şi capetele de sezon erau tot timpul ocupate. În prezent am pierdut toate aceste pieţe, abia dacă o parte dintre aceste naţii  mai ştiu că există România. Acum nu avem sezon decât două luni şi jumătate. În anul 2009, nu avem nici 5% turişti străini şi niciun charter pe Litoral. Este inadmisibil aşa ceva după 20 de ani”, este părerea Corinei Martin, preşedintele ANAT.

Ce n-a mers bine?

Specialiştii şi investitorii din domeniu indică nenumărate motive pentru care România nu se ridică acum, din punct de vedere turistic, nici măcar la nivelul Bulgariei.

Spre exemplu, pe Litoral, şi nu numai, România a pierdut trenul privatizării rapide şi al atragerii marilor tour-operatori. „Pe vremea când noi ne ocupam cu locaţiile de gestiune şi cu tunurile pe care le-au dat locatorii, bulgarii, aflându-se sub influenţa germanilor, au adus mai devreme decât noi marii tour-operatori internaţionali, pe care i-au şi implicat în procesul de privatizare”, afirmă fostul ministru PSD-ist al turismului Dan Matei Agathon. Tot el susţine că România avea mare nevoie de proiecte, „proiecte şocante, care să atragă atenţia”. În schimb, fiecare ministru a început prin a face o nouă strategie, strategii care i-au ţinut 6-9 luni pe loc şi care şi acum zac prin sertarele ministerului.

Şi Dragoş Anastasiu, proprietarul Eurolines, condamnă privatizarea „întârziată şi prost făcută, pe criteriul de preţ, care a primat, dar nu şi pe investiţiile ulterioare”, însă mai adaugă şi politizarea turismului şi faptul că nu a fost o ramură prioritară decât în campaniile electorale, lipsa unei strategii coerente şi a pregătirii profesionale.

George Copos, care este prezent cu afaceri în turism atât la mare, cât şi la munte, consideră că vecinii noştri bulgari, dar şi ungurii „au gândit mai bine la nivel strategic, la nivel de proiecte de dezvoltare durabilă, în timp ce noi doar am răspuns la provocări şi am exploatat unele oportunităţi de moment, fără să ne gândim la rezultate pe termen lung”. Fostul vicepremier adaugă faptul că cei care s-au aflat la cârma ministerului în ultimii 20 de ani trebuiau să facă „parteneriate public-private, scutiri de taxe şi impozite pentru cei care investesc în turism, concesionări de zone sau obiective cu potenţial turistic, atragerea de fonduri europene”.

Dan Matei Agathon crede că trebuia să se mizeze pe atragerea turismul internaţional pentru că „ nu numai că aduce valută, dar şi pentru că le dai şansa străinilor să descopere România introducând-o pe harta circuitelor turistice internaţionale. O ţară nu are vocaţie turistică dacă tour-operatorii nu sunt prezenţi”.

Infrastructura, bolovanul care a răsturnat turismul

Problema de care se plâng mai toţi jucătorii din turism este infrastructura, sau mai bine zis lipsa acesteia. Este unul dintre factorii care au pus permanent piedică turismului.

„Lipsa de investiţii majore în infrastructură este un mare minus. Indiferent cât investeşte privatul, dacă nu sunt drumuri nu se poate face turism”, este verdictul dat pentru capital.ro de Lucia Morariu, preşedintele Eximtur şi fost secretar de stat al turismului.

George Copos este de aceeaşi părere: „Bucureştiul, capitala ţării, nu are o centură, Constanţa, care este oraş turistic, nu are o centură, nu s-a terminat Autostrada Soarelui nici până acum, nu s-au făcut 54 de kilometri de autostradă de la Cernavodă la Constanţa! Ce să mai vorbim despre turism?”.

Nici la capitolul conexiuni aeriene nu stăm foarte bine. Adrian Ionaşcu, directorul companiei aeriene româneşti Blue Air, spune pentru capital.ro că „infrastructura aeroportuară se aseamănă foarte mult cu infrastructura rutieră din România la momentul de faţă”.

Ionaşcu admite că sunt câteva aeroporturi unde s-au făcut investiţii, precum cele din Cluj-Napoca, Timişoara, Sibiu sau Bacău, însă restul, deşi sunt destule, nu sunt operabile, pentru că facilităţile pe care le oferă sunt reduse şi „dacă nu eşti acolo, asta este o piedică pusă şi turismului”.

De la fiecare am fi putut lua câte ceva

Referitor la modelele pe care le-am fi putut urma în dezvoltarea turismului, părerile sunt împărţite, dar inevitabil se ajunge la „curtea vecinului”, adică la Bulgaria. 

„În Bulgaria au venit nemţii, marii tour-operatori, care au în spate un popor de 80 de milioane de oameni, au dat nişte bani în avans şi au spus exact ce este de făcut pentru a avea succes, şi succesul a venit. A fost o reţetă, mai sunt şi altele”, este exemplul lui Dragoş Anastasiu.

Dar de ce n-am urmat noi reţeta bulgarilor? Răspunsul preşedintelui ANAT, Corina Martin este că „noi n-am vrut să vindem România şi am păstrat-o săracă. Bulgaria s-a ridicat pe banii nemţilor, pe managementul german, iar aceştia şi-au adus turiştii unde au investit. Pe litoralul românesc încă sunt proprietari care au cumpărat hoteluri fără a avea o obligativitate de a investi. Țin hotelurile, nu investesc niciun ban şi aşteaptă să le crească valoarea imobiliară”.

Dan Matei Agathon apreciază la bulgari metoda promovării agresive a turismului şi susţine că este un model pe care ar fi trebuit să-l urmăm şi noi. Însă, insistă mai mult pe modelul turcilor, cu investiţiile masive făcute în Antalya şi pe eforturile susţinute ale statului turc de a dezvolta această zonă, prin programe speciale şi facilităţi oferite investitorilor.

Un alt minus în atragerea turiştilor şi români şi străini este oferta de pachete de vacanţă, care au preţuri deloc atrăgătoare. Este o idee pe care o întăreşte şi directorul Blue Air. „În România se promovează şi se vând nişte servicii în care pachetul hotelier este foarte scump, iar dacă ieşi cu tarife foarte mari, ţi-ai tăiat picioarele. Nu se ţine seama că oamenii pe care îi atragi aici sunt genul de turişti care, în afară de cele câteva sute de euro pe care le dau pentru o vacanţă, mai cheltuiesc cel puţin încă pe atât pe alte servicii auxiliare”.

Că România are un potenţial turistic foarte mare este un fapt cu care sunt de acord majoritatea celor care activează în turism. Avem litoral, Delta Dunării, munte, staţiuni balneare, Bucovina, Maramureş şi multe altele. Felul în care ar fi trebui însă exploatat acest potenţial şi ordinea priorităţilor arată diferit în viziunea fiecăruia. Ori că trebuia să ne axăm pe Litoral, unde este concentrată o bună parte din structurile de cazare, ori să facem pârtii de schi întinse pe zeci de kilometri, să revigorăm staţiunile balneare sau să-l scoatem pe Dracula la înaintare. Indiferent ce-ar fi fost, ar fi însemnat ceva. Mai mult decât s-a realizat în turism în cei 20 de ani de capitalism.