„Au fost vizite tehnice la uzinele Lafarge din România din partea a 8-10 cumpărători interesaţi, printre care fonduri de investiţii şi jucători industriali, dar negocierile nu s-au purtat aici. Impresia mea este că activele din România au jucat un rol important în tranzacţie. După finalizarea vânzării, CRH va deveni cel mai mare producător de materiale de construcţii din România, pentru că mai deţine şi producătorii Elpreco şi Ferrobeton“, a declarat Costin Borc.

În urma vânzării către CRH, Lafarge România îşi va schimba numele, însă şeful companiei nu a putut spune care va fi acesta.

CRH a anunţat că va plăti 6,5 mld. euro pe activele scoase la vânzare de Lafarge şi Holcim la nivel global, din care peste 500 mil. euro reprezintă valoarea facilităţilor de producţie din România, potrivit estimărilor Capital. CRH va achiziţiona în România toate cele opt firme în care Lafarge are participaţii, care au circa 1.000 de angajaţi şi care gestionează cele două fabrici de ciment de la Medgidia şi Hoghiz, staţia de măcinare de la Târgu-Jiu, cele 16 staţii de betoane şi cele 16 cariere şi balastiere. Tranzacţia include şi brandurile Multibat şi Romcim. Lafarge România are o capacitate de producţie de ciment de 4,9 mil. tone pe an şi o capacitate de producţie de agregate de 3,5 mil. tone pe an. Investiţiile totale realizate de producător în facilităţile locale se ridică la 700 mil. euro, din care 81 mil. euro au fost investite în ultimii cinci ani de criză.

Costin Borc a dat asigurări că CRH nu va face disponibilizări ca urmare a acestei tranzacţii şi că va păstra managementul, personalul şi furnizorii pe care îi are Lafarge România.

Citiţi şi Culisele celei mai mari tranzacţii din România în ultimii 20 de ani

Harta activelor vândute de Lafarge în România


Creştere de 5-8% pe 2015

 În ultimul an, Lafarge România şi-a reorganizat complet echipa de vânzări pe segmente specifice de clienţi, iar acum mizează pe o creştere a cifrei de afaceri consolidate de 5-8%, după ce în 2014 a cunoscut o creştere modestă de doar 2%, sub evoluţia medie a pieţei de ciment. Anul trecut, producătorul a înregistrat un profit înainte de taxare în creştere cu 14% şi o marjă operaţională cu patru puncte procentuale peste nivelul din 2013.

 „Vrem ca în acest an să culegem roadele acestei vânzări. Vrem să recuperăm ce am pierdut în ultimul an în care ne-am orientat spre interiorul companiei. Faptul că am crescut anul trecut sub nivelul pieţei poate însemna fie că am pierdut din clienţi, fie că aceştia au scăzut din volume“, a explicat Costin Borc.

În ultimul an, cifra de afaceri consolidată a producătorului a fost în jur de 200 mil. euro. Potrivit lui Borc, preţul cimentului a rămas constant în 2014 şi nu există motive pentru care acesta să nu-şi păstreze traictoria şi în 2015. „Ar trebui ca preţul să rămână constant. Sper să nu mai existe alte taxe. Ne bucurăm că a scăzut taxa pe stâlp la 1%“, a adăugat Borc.

Anul trecut s-au produs în România circa 7,4-7,5 mil. tone de ciment, iar pentru acest an şeful Lafarge România estimează o creştere de 3-6% până aproape de 8 mil. tone. Piaţa construcţiilor continuă să fie afectată de firmele aflate în insolvenţă şi de presiunea pusă de creditori pe firmele ale căror proprietari sunt sub investigaţie judiciară, consideră Costin Borc.

Fabrica din Medgidia, expusă

Şeful Lafarge România a mai anunţat faptul că sprijină poziţia României în privinţa alocărilor de certificate CO2, chiar dacă fabrica de ciment pe care producătorul o are în Medgidia, judeţul Constanţa, este afectată de preţurile practicate la cimentul de import.

„Fabrica din Medgidia este foarte expusă pentru că suntem înconjuraţi de producători care nu au aceste restricţii. La Medgidia, preţurile noastre se aliniază la cele de import. Ne punem întrebarea dacă sunt corecte costurile variabile practicate de aceşti producători“, comentează Borc. Anul trecut, importurile de ciment au avut o pondere de 6-8% din volumele vândute la nivel de piaţă.

Patronatul din industria cimentului, CIROM, şi-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la scumpirea certificatelor CO2, atrăgând atenţia asupra faptului că o creştere a costurilor ar face nerentabilă desfăşurarea activităţii de producţie pe teritoriul României şi va face dezirabile ţări din afara spaţiului european precum Ucraina, Belarus sau Turcia – unde nu există costuri suplimentare legate de emisiile de carbon.

Citiţi şi «Cimentiştii» ar putea părăsi România