„Britanicii votează joi asupra apartenenţei lor la Uniunea Europeană în cursul unui referendum istoric care le va decide viitorul şi pe cel al Europei. La capătul unei campanii agitate, axată pe imigraţie şi pe prosperitate economică, un număr record de cetăţeni – 46,5 milioane – s-au înscris pentru a vota, începând de la ora 06:00 GMT. Rezultatul final ar urma să fie anunţat vineri dimineaţa. Două sondaje apărute în ajun dădeau un uşor avans susţinătorilor ieşirii din UE, dar un al treilea plasa rămânerea în UE pe primul loc. Alegătorii trebuie să răspundă întrebării: “Regatul Unit trebuie să rămână membru al UE sau să părăsească UE ?” având de ales între aceste două cazuri. David Cameron a pledat până în ultima zi a campaniei pentru a-şi convinge concetăţenii să rămână în UE, argumentând că ţara va fi acolo 'mai prosperă, mai sigură şi mai puternică' şi avertizând împotriva unui 'salt într-un necunoscut ireversibil'. Partidul de opoziţie laburist şi naţionaliştii scoţieni din SNP au rămas în tabăra “In”, împreună cu City-ul londonez, centrul financiar al capitalei britanice, care vrea să-şi păstreze rolul de punct de intrare în UE pentru firmele străine. În tabăra Brexit, fostul primar al Londrei, Boris Johnson, a preluat conducerea conservatorilor eurosceptici şi prezice un viitor radios britanicilor dacă îşi regăsesc “independenţa”. Eliberaţi de directivele UE, ei şi-ar relua controlul asupra legilor, finanţelor şi frontierelor proprii, precum şi – în consecinţă – asupra migraţiei, a asigurat el. Partidul eurofob UKIP, condus de Nigel Farage, şi-a axat întreaga campanie pe controlul asupra imigraţiei şi a sfârşit prin a-şi şoca până şi propria tabără cu un afiş arătând o coloană de refugiaţi barată de comentariul “Punct de ruptură”. Votul de joi va arăta dacă aderarea la UE în 1973 a Marii Britanii va fi reconfirmată. Deja, Regatul Unit nu face parte nici din spaţiul Schengen, nici din zona euro, neîncetând să-şi consolideze propriul statut în cadrul UE. El ar putea deveni prima ţară mare care se decide să o părăsească”, mai scrie The Guardian.

“Care sunt consecinţele concrete în caz de Brexit?”, scrie Le Monde.

“Britanicii votează joi, 23 iunie, în favoarea sau împotriva ieşirii Regatului Unit din Uniunii Europene. Ce ar implica o eventuală ieşire din Blocul Comunitar? Miza este mare şi toţi conducătorii europeni au intervenit pentru a-i reţine britanici, fiind conştienţi că plecarea lor ar crea o ameninţare de dezintegrare a UE. În afară de consecinţele economice imediate pentru ţară – puternice tulburări pe pieţele financiare şi devalorizarea probabilă a lirei sterline -, un Brexit ar fi dăunător pe termen lung, au avertizat toate marile instituţii internaţionale, de la FMI la OCDE. El ar deschide o perioadă de turbulenţe politice, cu plecarea probabilă a premierului conservator David Cameron, care a lansat acest referendum şi a desfăşurat o campanie pentru menţinerea în UE. El ar putea, de asemenea, să antreneze o implozie a Regatului Unit dacă scoţienii, eurofili, îşi pun în aplicare proiectul de a organiza un nou referendum asupra independenţei lor.”

“Cu sau fără Marea Britanie, UE nu va mai fi aceeaşi”, se arată într-un comentariu al AFP.

“Responsabilii europeni încearcă de mai multe săptămâni să nu folosească termenul Brexit în vocabularul oficial, ocolind dezbaterile prea sensibile privind viitorul Marii Britanii, însă în culise subiectul se află pe toate agendele. Indiferent care va fi votul britanicilor joi, pentru ieşirea sau pentru rămânerea în blocul comunitar, Uniunea Europeană va trebui cu siguranţă să facă schimbări de o amploare inedită pentru a-şi continua drumul. O desprindere a Marii Britanii de UE, prima de acest fel, ar da o nouă lovitură unei Uniuni Europene deja slăbite de criza imigranţilor, de problemele economice din ultimii ani şi de ameninţarea teroristă tot mai mare. Şi chiar dacă Regatul Unit va decide să rămână în blocul comunitar, situaţia actuală nu mai este o opţiune viabilă, atât timp cât temele care au agitat campania pentru referendumul din Marea Britanie au găsit ecou pe un Bătrân Continent care pare să-şi fi pierdut încrederea în utopia europeană de după război. “Ar fi o nebunie din partea noastră să ignorăm un semnal de alarmă precum referendumul britanic”, a avertizat însuşi preşedintele Consiliului European, Donald Tusk. În zilele de după referendum, liderii europeni, care nu au strălucit prin disciplină în ultimele luni pentru găsirea de soluţii la crizele succesive, ar urma să discuta despre calea de urmat. Chiar dacă este împărtăşit sentimentul că este nevoie de o schimbare, “dacă analizăm detaliile practice, ne lovim rapid de dificultăţi”, notează Chris Bickerton, profesor la Universitatea Cambridge şi autor al cărţii “Uniunea Europeană: un ghid pentru cetăţeni”. “Este extrem de posibil ca instituţiile comunitare să aibă un reflex de tipul “înapoi la muncă, înapoi la normal”, afirmă şi Vivien Pertusot, analist la Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, cu sediul la Bruxelles. Preşedintele francez Francois Hollande a promis miercuri că vor fi luate iniţiative “indiferent de ce se va întâmpla”, pentru “a împinge înainte construcţia europeană”. Este luată în considerare în special o iniţiativă franco-germană, care ar putea include elemente ale unei Europe “cu două viteze” sau care să se limiteze la politica externă, dat fiind faptul că cele două ţări au poziţii diferite privind integrarea zonei euro. “Francezii şi germanii vor anunţa o iniţiativă comună, însă se vor limita strict la securitate şi apărare. Ar fi prea dificil să găsească rapid o poziţie comună privind economia”, a spus un înalt responsabil al zonei euro, sub condiţia anonimatului. În cazul rămânerii ţării sale în UE, premierul britanic David Cameron a atras deja atenţia că va cere mai multe reforme privind libertatea de circulaţie, în plus faţă de cele deja negociate în februarie în cadrul unui acord cu ceilalţi 27 de lideri europeni. Temerea mai multor guverne europene, indiferent care va fi rezultatul scrutinului din Marea Britanie, este că se vor înmulţi apelurile la referendumuri. Un vot al britanicilor în favoarea ieşirii din UE ar avea, evident, efectul unui cutremur. Donald Tusk susţine că aceasta ar duce “nu doar la distrugerea UE, dar şi a civilizaţiei politice occidentale.”

“Islanda: Cu 10.000 de fani în opimi”, scrie publicaţia germană Der Spiegel.

“Islanda este revelaţia acestui Campionat European, iar evoluţia echipei insulare este deja apreciată de de mulți fani ai fotbalului. Islanda a învins Austria și va da piept în curând cu Anglia.”

“Noul Canal Panama: Un Pariu Riscant”, titrează The New York Times.

“La data de 8 iulie 2009, şampania a curs în cele din urmă. După o competitie intensă timp de doi ani, un consorțiu condus de o companie spaniolă în dificultate financiară severă a aflat că oferta sa de 3,1 miliarde de dolari a câștigat competiția la nivel mondial pentru a construi un nou set de ecluze pentru Canalul Panama. Învingătorii au sărbă.torit victoria în localul La Vitrola, un restaurant elegant într-un cartier de lux din centrul Panama City. Câteva zile după aceea, directori ai consortiului ce reuneşte patru națiuni, Grupo Unidos por el Canal, au zburat spre Europa pentru a începe planificarea proiectului. De data aceasta, nu a mai fost nicio șampanie. Disputele au izbucnit rapid în privinţa modului în care să fie împarţite responsabilitățile. Unii directori nu păreau să înțeleagă pe deplin cum este posibilă, cu atât de puțini bani, completarea unui proiect complex, cu un termen restrâns și o echipă multiculturală ai cărei membri nu au văzut întotdeauna lucrurile în același fel. Pentru mai mult de 100 de ani, canalul a fost o arteră vitală pentru economia mondială, un testament al ingineriei americane și una dintre lucrările publice însemnate ale secolului 20. Noile ecluze, construite de Panama fără ajutor din partea altor guverne, au fost un semnal dat naţiunii şi lumii, prin care canalul a rămas un colac de salvare într-un secol 21 hiperglobalizat.”

Te-ar putea interesa și: