„Patru cetăţeni israelieni sunt anchetaţi de DIICOT pentru spionarea comunicaţiilor şi tentative de compromitere a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA, scriu jurnaliştii de la RISE Project. Conform sursei citate, care prezintă documente oficiale, doi dintre suspecţi, Dan Zorella şi Avi Yanus, foşti ofiţeri de informaţii, sunt co-fondatori şi directori executivi ai firmei israeliene de investigaţii private Black Cube, companie în care a activat Meir Dagan – fost director Mossad – spionajul israelian în perioada 2002-2011. Potrivit procurorilor, scrie RISE Project, aceştia împreună cu mai mulţi angajaţi ai companiei Black Cube, printre care Ron Weiner şi David Geclowicz, “au constituit un grup organizat în vederea comiterii mai multor infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice constând în efectuarea de multiple apeluri cu caracter ameninţător, precum şi atacuri de tip phishing – înşelătorii electronice – în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii conturilor de poştă electronică, activiţăţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept al conţinututului acestuia”. ”Ultimii doi, Ron Weiner şi David Geclowicz, au fost arestaţi deja în România. Weiner este cel care răspundea efectiv de partea informatică a operaţiunii, susţin procurorii, în timp ce Geclowicz contacta persoane din anturajul şi familia persoanei publice vizate – ambii fiind coordonaţi din centrala firmei pentru care lucrau. În acest caz, ţinta era şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi”, relatează RISE Project, care prezintă un mandat de arestare preventivă emis în 3 aprilie pe numelelui Geclowicz. De altfel, în mandatul de arestare se arată că ”mobilul întregii activităţi infracţionale a grupării a constat în încercarea de compromitere a imaginii procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România, prin încercarea de a găsi activităţi de corupţie”. Weiner şi Geclowicz şi-au derulat acţiunile din teren pe parcursul lunii martie şi în acest timp au spart trei dintre conturile de email ale apropiaţilor lui Kovesi. Contactat de RISE Project, procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, a declarat că cercetările sunt în faza preliminară acum. “La momentul acesta e clasificată toată verificarea. Este doar investigaţie, nu o cercetare penală ca atare. E destul de dificil să vă dau date din această cauză”, a spus Horodniceanu. Şeful DIICOT a adăugat că anchetatorii din subordinea sa nu ştiu încă cine-i beneficiarul activităţilor de spionaj, adică cine a angajat firma israeliană Black Cube. Având sucursale în Londra şi Paris, Black Cube a fost fondată în 2010 în Tel Aviv de către cei doi foşti ofiţeri de informaţii israelieni, Dan Zorella şi Avi Yanus. Compania oferă servicii juridice şi de intelligence. Şi-a câştigat renumele reprezentând în instanţă afacerişti acuzaţi de infracţiuni economice, iar The Wall Street Journal nota în 2015 că angajaţii firmei au fost implicaţi în operaţiuni private de contraspionaj cibernetic, infiltrându-se în reţele de hackeri. Meir Dagan, fostul şef al Mossad între anii 2002 şi 2011, a fost preşedintele de onoare al firmei până acum două săptămâni, când a murit, pe 17 martie 2016. În afacere activează mai mulţi foşti ofiţeri de spionaj şi contraspionaj din Israel”, mai scrie romaniajournal.ro.

“Premierul britanic David Cameron, periculos de expus în urma scandalului Panama Papers”, scrie The Guardian, în pagina electronică.

„David Cameron a rămas periculos de expus marţi, după ce a eşuat în încercarea de a oferio explicaţii clare în legătură legăturile sale şi ale familiei cu un fond offshore condus de tatăl său, în vreme ce furtuna Panama Papers loveşte Marea Britanie şi întreaga lume. Primul ministru și biroul său au oferit doar trei răspunsuri parțiale despre fondul înființat de tatăl său Ian, care a evitat plata impozitului în Marea Britanie. Întrebarea cheie care a rămas fără răspuns este dacă familia primului-ministru Cameron a avut de câştigat în viitor de pe urma firmei offshore a tatălui său, Blairmore, un fond de investitii cu sediul în Bahamas. “Premierul britanic David Cameron a declarat marţi că nu deţine active sau fonduri offshore, după ce numele tatălui său decedat în 2010 a fost descoperit pe lista de clienţi, ajunsă în presă, care au folosit sau folosesc o firmă de avocatură în paradisul fiscal din Panama. Tatăl lui Cameron, Ian Cameron, conducea un fond de investiţii cu sediul în Bahamas, Blairmore Holding, ale cărui profituri s-au sustras fiscului britanic vreme de 30 de ani, datorită unei scheme complicate prin cabinetul de avocatură panamez Mossack Fonseca. Întrebată luni dacă mai există bani ai familiei Cameron încă investiţi în astfel de fonduri, o purtătoare de cuvânt a premierului a spus că este o “chestiune privată”. "Nu deţin active. Am un salariu de prim-ministru, am câteva economii, pentru care primesc ceva dobândă, şi am o locuinţă", a răspuns Cameron marţi la o întrebare în cadrul campaniei pentru menţinerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. "Nu am niciun fel de active, nu am fonduri offshore, nimic de acest fel", a adăugat el. Scandalul s-a aflat marţi pe prima pagină a aproape tuturor cotidienelor britanice. Acest scandal survine într-un moment cu atât mai prost pentru David Cameron cu cât el trebuie să prezideze luna viitoare, la Londra, un summit anticorupţie şi în contextul în care el pledează cu regularitate pentru transparenţă şi combaterea corupţiei. Potrivit The Guardian, fondul lui Ian Cameron avea angajate circa 50 de persoane cu domiciliul în Bahamas, care semnau acte şi jucau rolul de trezorier şi secretar. Liderul opoziţiei laburiste Jeremy Corbyn i-a cerut premierului Cameron să nu mai devieze de la subiect şi să acţioneze împotriva evaziunii fiscale. “Nu pot exista două regulamente, unul pentru elita bogată şi altul pentru noi toţi ceilalţi”, a subliniat Corbyn, marţi, adăugând că “bogaţii trebuie să plătească”. Scandalul Panama Papers a dezvăluit o vastă reţea de evaziune fiscală, în care sunt implicaţi înalţi responsabili politici, miliardari şi sportivi de renume din întreaga lume, datorită celor circa 11,5 milioane de documente ce provin de la cabinetul de avocatură panamez Mossack Fonseca, scoase la iveală de Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţii.”

“Premierul Islandei a demisionat în urma scandalului Panama Papers”, titrează The New York Times.

“Premierul islandez Sigmundur David Gunnlaugsson a demisionat după ce numele său a apărut în ancheta internaţională referitoare la averile pe care înalţi demnitari din diferite ţări le deţin în paradisuri fiscale. Anunţul privind demisia prim-ministrului, primul înalt oficial care cade victimă a scandalului 'Panama Papers', a fost făcut de oficiali ai formaţiunii acestuia, Partidul Progresului. Premierul Gunnlaugsson ameninţase anterior cu dizolvarea forului legislativ dacă va fi abandonat de Partidul Independenţei, aliatul său în coaliţia de guvernare. Preşedintele islandez Olafur Ragnar Grimsson a afirmat ulterior, într-o declaraţie televizată, că nu este pregătit să dizolve parlamentul ţării până când nu vor fi explorate toate opţiunile, respingând astfel solicitarea premierului. Mii de manifestanţi au cerut luni seară, în faţa parlamentului de la Reykjavik, demisia premierului.”

“Germania vrea să creeze un registru de transparenţă în urma scandalului Panama Papers”, scrie portalul de ştiri Business Insider.

“Ministrul Justiţiei din Germania, Heiko Maas, a avertizat băncile că s-ar putea confrunta cu acţiuni în instanţă dacă nu sunt deschise în privinţa finanţelor lor şi a obligaţiilor referitoare la taxe, pe fondul scurgerilor de informaţii apărute în dosarul Panama Papers, în care ar putea fi implicate instituţii germane de creditare şi oameni de afaceri. "Nimeni nu va reuşi o perioadă îndelungată să evite reglementările naţionale şi investigaţiile autorităţilor. Oricine este găsit vinovat va răspunde în faţa instanţei", a avertizat oficialul german. Acesta a sugerat, fără a da detalii suplimentare, că ar putea fi creat un aşa-numit "registru de transparenţă" care să verifice firmele care nu raportează depunerile la bănci. Conform informaţiilor din publicaţia germană Sueddeutsche Zeitung, prima care a primit documentele, şapte dintre cele mai mari instituţii de creditare din Germania au deschis sau au gestionat în total 1.200 de conturi pentru clienţi cărora le-au oferit servicii offshore. În total, 28 de bănci germane ar fi făcut afaceri prin conturile companiei panameze Mossack Fonseca, potrivit dezvăluirilor apărute în urma celei mai mari scurgeri de informaţii financiare, care arată cum politicieni de top, staruri sportive şi criminali şi-au ascuns banii folosind paradisuri fiscale offshore. Aşa-numitele "Panama Papers" prezintă activităţile unui număr de 214.000 de entităţi offshore, conform presei din 78 de ţări implicată în evaluarea datelor. Maas a dat asigurări că va fi înăsprită legislaţia din Germania privind spălarea banilor pentru a împiedica evaziunea fiscală şi finanţarea activităţilor criminale. Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble, a afirmat că dezvăluirile ar putea impulsiona lupta împotriva evaziunii fiscale pe plan global. Documentele din Panama Papers acoperă perioada anilor '70 până în primăvara acestui an.”

“Panama Papers: Cum funcţionează sistemul societăţilor offshore?”, scrie Le Monde, publicaţie care oferă o secţiune specială pe site acestui scandal internaţional.

“Scandalul Panama Papers readuce la suprafaţă rolul obscur pe care îl joacă jurisdicţiile offshore în circuitele financiare internaţionale ascunse, care nu sunt în sine ilegale, însă lipsa lor de transparenţă şi posibilităţile limitate ale statelor de a le verifica facilitează activităţi ilegale, precum evaziunea fiscală sau spălarea de bani. Dar ce este de fapt o societate offshore? Este numele generic dat companiilor înregistrate în ţări sau teritorii cu o fiscalitate foarte redusă, care exercită un control redus asupra identităţii beneficiarilor reali şi au reglementări foarte permisive, cum ar fi insulele Virgine britanice, Panama sau Seychelles. Numite şi International Business Corporation IBC, respectivele companii nu exercită nicio activitate economică reală în ţara unde sunt înregistrate, ele fiind doar un paravan pentru activităţi desfăşurate în altă parte. Pentru crearea unei astfel de entităţi, între beneficiarul real al unei societăţi offshore şi cel care o constituie efectiv acţionează de obicei mai mulţi intermediari. Beneficiarul poate cere sprijinul unei bănci sau al unui cabinet de avocatură specializat în fiscalitate pentru a alege paradisul fiscal cel mai potrivit în cazul său. Ulterior, acest intermediar contactează un agent specializat în domicilierea societăţilor, care va înregistra efectiv respectiva companie offshore. De exemplu, compania panameză Mossack Fonseca, aflată în centrul acestui scandal, îşi poate găsi clienţi cu ajutorul biroului ei din Luxemburg, iar apoi să solicite filialei sale din insulele Virgine britanice să creeze societatea offshore. Scandalul Panama Papers arată că o bună parte a societăţilor offshore înregistrate de Mossack Fonseca au ca unică activitate deschiderea sau gestionarea unui cont bancar. Pentru a nu-şi deschide un cont direct pe numele lor într-o bancă elveţiană sau luxemburgheză, clienţii fac această operaţiune prin intermediul unei societăţi paravan, pe numele căreia deschid acel cont, disimulând astfel identitatea reală a celui care deţine de fapt contul. Această metodă este folosită de unii evazioniştii pentru a se sustrage de la plata impozitelor în ţările lor sau pentru ca moştenitorii lor să nu mai plătească taxele de succesiune. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul bunurilor. În loc să-şi cumpere direct o casă ori un iaht direct pe numele lor, cei care doresc să nu se cunoască faptul că ei deţin aceste bunuri le înregistrează pe societatea offshore. Prin urmare, un politician corupt poate de exemplu să primească, în schimbul unor favoruri, o vilă în străinătate deţinută de o companie offshore. Dar toate aceste activităţi de disimulare a identităţii celor care deţin conturi şi bunuri permit şi desfăşurarea unor activităţi de spălare de bani. Pe de altă parte, elitele din ţările instabile politic sau economic recurg adesea la societăţile offshore pentru a-şi proteja patrimoniile în faţa riscului exproprierilor, inflaţiei sau al reglărilor de conturi cu adversarii politici ajunşi la putere în locul lor, fără ca aceste acţiuni să implice în mod necesar evaziunea fiscală sau spălarea de bani. Altor actori economici societăţile offshore le oferă mecanismul de a ocoli unele sancţiuni sau interdicţii. Astfel, o persoană care nu mai are dreptul să efectueze operaţiuni bancare sau investiţii va reuşi să participe la operaţiuni financiare, să intre discret în capitalul unei societăţi sau să încheie contracte. Există şi companii care apelează la societăţile offshore pentru a-şi facilita dezvoltarea internaţională. De exemplu, pentru a se instala în Asia sau Africa, unele companii europene creează în mod transparent cu parteneri locali societăţi mixte înregistrate în paradisuri fiscale. Aceste combinaţii legale permit mai departe respectivelor companii să beneficieze de fiscalitatea redusă şi de reglementările favorabile din paradisurile fiscale. Cât despre legalitatea constituirii societăţilor offshore, deşi ele sunt criticate, majoritatea ţărilor permit cetăţenilor şi companiilor să creeze astfel de societăţi. Există însă variaţii în funcţie de gradul de control pe care autorităţile îl impun. Astfel, dacă în Rusia sau unele ţări asiatice crearea unor companii offshore este văzută ca fiind ceva aproape normal, în altele există restricţii. Este şi cazul Franţei, care consideră că societăţile offshore sunt legale, dar cu condiţia să fie declarat contul societăţii, precum şi toate conturile pe care aceasta le deţine în străinătate. Dar problema principală ce apare în cazul jurisdicţiilor offshore este că autorităţile naţionale nu dispun de pârghii pentru a afla ce fac societăţile înregistrate acolo, iar paradisurile fiscale nu par a fi dispuse să renunţe la practicile şi serviciile de care beneficiază societăţile offshore. Este şi cazul statului Panama, considerat o gaură neagră a finanţelor mondiale şi unde sunt înregistrate peste 100.000 de societăţi offshore. Guvernul de la Ciudad de Panama a respins până în prezent solicitările G20 de a fi mai deschis cooperării împotriva fraudei şi a evaziunii fiscale. Atât G20 cât şi OCDE continuă să exercite presiuni asupra statului Panama ca, la orizontul anului 2018, să accepte aplicarea sistemului de schimb automat al datelor fiscale, cum au făcut deja alte state cunoscute pentru reglementările speciale ce privesc secretul bancar, precum Elveţia, Luxemburg, Liechtenstein, Singapore şi cvasi-totalitatea micilor paradisuri fiscale din Caraibe şi Pacific. Sistemul acceptat în prezent de autorităţile panameze este cel al furnizării de informaţii numai în urma unei cereri specifice venite din partea unui stat terţ. Aşadar, diferitele grade de opacitate ale entităţilor offshore complică demersurile justiţiei şi ale fiscului de a descoperii circuitele banilor murdari şi de a recupera taxele neplătite. Chiar dacă presiunile internaţionale au constrâns unele paradisuri fiscale să-şi revizuiască practicile, drumul către transparenţă încă este lung, mai ales din cauza slabei cooperări a autorităţilor locale în aplicarea standardelor internaţionale menite să identifice beneficiarii reali ai societăţilor şi originea fondurilor acestora.”

Te-ar putea interesa și: