Ținând cont de punctul de plecare, din datele epidemiologice reiese că puține țări sunt în măsură să înceapa relaxarea restricțiilor, bazându-se pe un număr de reproduceri de bază R0*<1. Cu toate acestea, mulți susțin începerea relaxării cât mai curând posibil pentru a sprijini economiile. Pentru a înțelege potențialele strategii de ieșire și riscurile asociate acestora, am grupat țările pe două dimensiuni care analizează condițiile inițiale, înainte de a ridica blocajele: (1) gradul de pregătire a sistemului sanitar pentru a face față relaxării măsurilor de restricție și (2) vulnerabilitatea economică pricinuită de restricții.

Analiza noastră relevă patru grupuri de țări (vezi figura 2). Cadrul este dinamic, astfel încât situația între grupuri poate evolua în timp, având în vedere că lupta împotriva virusului va progresa, iar țările își vor intensifica testarea sau își vor îmbunătăți capacitățile medicale. Primul grup, format în cea mai mare parte din așa-numitele piețe emergente, este încă nepregătit pentru eliminarea restricțiilor dacă ținem cont de faptul că răspândirea virusului este una accelerată și instituțiile de asistență medicală luptă din greu să facă față. Aceste state sunt foarte vulnerabile și în cazul instalării restricțiilor care sunt greu de implementat în zonele foarte dens populate (Brazilia, India …). Și gradul mare de informalitate face anevoioasă, de asemenea, generalizarea rețelelor de securitate socială, pe masură ce activitatea economică se oprește (Mexic) și presiunea politică pentru relansarea economiei crește. Nu numai că impactul îngrădirilor în ansamblu va fi devastator, dar efectele sale ar putea chiar să afecteze economia pe termen mediu. Astfel, se conturează riscul unor greșeli politice – repornirea precoce a a economiei, și riscul unei epidemii secundare. O eliminare a restricțiilor treptată pare a fi soluția optimă, chiar dacă aceasta înseamnă o recuperare în forma de U lentă.

Un al doilea grup de țări, primele care s-au confruntat cu acest virus, sunt pe punctul de a învinge boala, după ce au crescut capacitatea de testare și capacitatea medicală. Acestea prezintă, de asemenea, o vulnerabilitate mai scăzută decât alte tări, datorită procesului decizional centralizat de sus în jos (China), a stabilizatorilor de activitate eficienți și a plaselor de siguranță (Danemarca) sau a stabilirii unei limite de izolare (Coreea de Sud). Strategiile lor de ieșire din izolare sunt prudente și treptate, așa cum se poate vedea în cele mai recente anunțuri, unele subsectoare de servicii rămânând închise până în luna iunie. Experiența Chinei arată că măsurile de izolare sunt relaxate prudent sau uneori chiar reînăsprite în orașele în care există riscul unui al doilea val de infecții, fie din cauza cazurilor importate, fie din cauza cazurilor asimptomatice.

Un al treilea grup cuprinde țări limitrofe, unde s-au înregistrat progrese în ceea ce privește stoparea răspândirii virusului (Italia) sau unde capacitatea medicală și de testare a depășit alte tări (Germania, Singapore). Cu toate acestea, multe dintre aceste state sunt relativ mai vulnerabile din punct de vedere economic la izolare decât primele țări care s-au confruntat cu acest virus. Este probabil ca aici, printr-un efort de reducere a impactului economic negativ (prin intermediul comerțului, turismului și al lanțurilor industriale de aprovizionare), relaxarea sa apară mai devreme sau să fie mai puțin progresivă; am vedea astfel riscuri mai mari ale unui nou val de infecții (Singapore); aceasta ar putea fi compensată numai printr-o capacitate mai mare de testare sau de urmărire a contactelor.

Ultimul grup cuprinde țări care încă se luptă cu epidemia și în care testarea nu a atins încă standardele celor mai performanți. În acest grup, găsim, de asemenea, țări cu zone urbane foarte dense (SUA, Japonia, Marea Britanie, Franța), unde izolarea este greu de aplicat din punct de vedere logistic. În plus, unele sunt extrem de vulnerabile din punct de vedere economic din cauza unei piețe flexibile a forței de muncă (SUA) și a unei economii deja în scădere (Japonia) sau limitată de politica fiscală (Spania).

În cele din urmă, multe țări sunt vulnerabile la blocaje prelungite, deoarece au o concentrare ridicată în sectoarele în care activitatea este oprită. În mod optim, relaxarea ar trebui să fie chiar mai treptată și mai lentă pentru a evita focarele secundare și, unele dintre aceste țări (în principal din UE) trebuie să se ocupe de reglementare înainte de a putea implementa aplicații de urmărire a contactelor. Aceste țări ar putea opta pentru pornirea sau oprirea restricțiilor pe intervale orare pentru a se asigura că secțiille lor de ATI au capacitate suficientă pentru tratarea pacienților, că testarea este în creștere și că autoizolarea este strict implementată. Riscurile în cazul eliminării precoce a restricțiilor din cauza urgențelor economice (ex. Spania, care a început să ridice restricțiile în domeniul construcțiilor și cel industrial) rămâne.

„Ultimele declarații ale președintelui României anunță potențiale relaxări ale restricțiilor după 15 mai, dar acestea trebuie văzute mai degrabă ca o modalitate de a estompa din impactul economic al auto – izolării asupra economiei decât ca o validare a performanței sistemului medical în fața pandemiei Covid. Ritmul de redresare la nivel de subsector va fi diferit și acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se vor implementa mecanisme de susținere a IMM-urilor.”, a declarat Mihai Chipirliu, CFA – Head of Risk Analysis Euler Hermes Romania.

Figure 3: Lecții preliminare pentru eliminarea restricțiilor.

Lungime și durată

  • Pentru a păstra R0* < 1, ar putea fi optim să nu se ridice complet restricțiile înainte de găsirea unui vaccin. Prin urmare, revenirea la „normalitate” nu este așteptată înainte de prima jumătate a anului 2021.

  • Cu toate acestea, blocajele pe o perioadă de 18 luni par nesustenabile: eliminare graduala a restricțiilor (de la minim două luni, până la șase luni) pare a fi standardul acceptat, dar acestea trebuie să fie însoțite de testare în masă, izolare specifica si identificarea cazurilor asimptomatice.

Segmentare sectorială

  • Efectul asupra increderii consumatorului va fi de lungă durată, deci nu ar trebui să ne așteptăm imediat să se reia consumul: autoizolarea și frica predomină cu cât durează mai mult izolarea.

  • Sectoarele cu risc scăzut de infecție, de exemplu fabricile inalt automatizate și persoanele mai puțin vulnerabile, de exemplu grădinițele și școlile, ar putea fi deschise prima dată. „Sectoarele esențiale” ar putea, de asemenea, să reînceapă activitatea cu condiția de a adopta protocoale stricte de sănătate.

  • Modul în care sectoarele vor organiza relaxarea restricțiilor este esențial pentru a putea înțelege redresarea: nu toți vor putea relua rapid activitatea, aceasta este reluată în funcție de integrarea furnizorilor lor în lanțul de aprovizionare global, de acumularea stocurilor în timpul restricțiilor, de încrederea consumatorilor și de întârzierile de transport maritim.

  • Trebuie luate în considerare complementaritățile între sectoare. De exemplu, multe persoane cu copii nu pot merge la locul de muncă atunci când grădinițele și școlile sunt închise;

Segmentare Geografică

  • Regiunile care oferă servicii gratuite în domeniul asistenței medicale pot fi deschise mult mai ușor.

  • În cazul în care se poate ajunge la „imunitatea de grup” în unele regiuni, în special în zonele și regiunile cu imunitate ridicată se pot relua activitati;

Restricții de deplasare

  • Menținerea frontierelor închise sau aplicarea unor restricții de călătorie puternice va fi noul normal până la sfârșitul anului. Evitarea cazurilor de infectii importate va fi esențială, deoarece eliminarea restricțiilor diferă în funcție de temporizarea și de strategia fiecărei tari

  • Ar trebui să se acorde prioritate relaxării restricțiilor care implică un stres social sau psihologic ridicat

Protocol de Sănătate

  • Gestionarea cazurilor asimptomatice: atâta timp cât nu există o estimare exactă a numărului de cazuri asimptomatice sau testarea pe scară largă pusa în aplicare pentru a le detecta, relaxarea nu poate fi completă. Cazul Chinei releva că, indiferent care sunt recomandările venite de la centru (administratia centrala) și constrângerile, una dintre cele mai mari provocări este gestionarea răspândirii prin cazuri asimptomatice.

  • Urmărirea contactelor pare a fi una dintre cele mai bune modalități de monitorizare a răspândirii virusului, dacă este combinată cu testarea în masă adecvată. Cu toate acestea, există îngrijorări cu privire la viața privată și s-ar putea dovedi mai greu de pus în aplicare în Europa, având în vedere reglementarea vieții private. Testarea în masă combinată cu aplicarea strictă a autoizolării ar putea fi o alternativă sugerată pentruțările europene