Hotărâtor va fi și rezultatul dezbaterii mai puțin populare cu privirea la crearea de infrastructuri industriale care să susţină atât achiziţiile de armament, cât şi producţia de sisteme. În ultimele zile, Ankara s-a angajat într-un crescendo de provocări la nivel declarativ, care au fost însoțite şi de survolări (deasupra Mării Egee în apropierea apelor teritoriale greceşti n. trad.). În această retorică se înscriu anunțul organizării unui exercițiu anual major „Blue Home” până pe 5 martie, precum și acuzațiile de „hărțuire” a navei turceşti Cesme de către avioane de vânătoare greceşti.

Observatorii cu experiență subliniază că turcii, prin acţiunile lor, au reamintit pur și simplu Atenei ceea ce anunțaseră deja în ultima rundă de discuţii exploratorii la Istanbul. Şi anume că principalele lor revendicări vizează Marea Egee, iar Mediterana de Est nu va fi inclusă în cadrul discuţiilor exploratorii (Ankara le descrie acum drept „consultative”), urmând a se discuta despre ea la timpul potrivit.

Recunoașterea indirectă, dar clară de către Egipt a granițelor sudice ale platoului continental turcesc, așa cum acesta a fost prezentat la ONU în noiembrie 2019, este un indiciu clar al modului în care lucrurile pot avansa în estul Mediteranei în următoarele luni, cu excepția cazului în care, bineînțeles, Ankara nu va încerca să reia acţiunile provocatoare similare cu cele din vara trecută. De asemenea, este deosebit de importantă evoluţia discuţiilor informale în format pentalateral sub auspiciile secretarului general al ONU (5 + 1) de la Geneva, la sfârșitul lunii aprilie cu privire la unificarea Ciprului. Republica Cipru se află sub o presiune considerabilă, deoarece, după câte se pare, soluția creării unei confederații laxe și, indirect, menţinerea în esenţă a divizării insulei se află pe masa de discuţii.

Nervozitatea Turciei din ultimele zile se datorează şi unui alt fapt, care a devenit mai evident după atacurile americane lansate în nordul Siriei. Americanii par să revină mult mai activ în regiune şi încearcă să le reamintească actorilor regionali că sunt prezenți în estul Mediteranei. Nervozitatea Ankarei are legătură, desigur, cu încercările Washingtonului de a destructura alianța „răului” dintre Ankara, Moscova şi Teheran, dar și să extindă activitatea SUA mult mai la vest. Turcii sunt deranjați în mod deosebit de utilizarea portului Alexandroupoli (așa cum este prevăzut în Acordul de Cooperare în domeniul apărării reciproce – MDCA dintre Atena şi Washington) pentru transportul elicopterelor americane în România, dar și pentru o serie de exerciţii ce se vor desfăşura în curând în regiunea Tracia, în special în judeţul Xanthi, arată publicația Kathimerini.gr.

„Defender 2021” va avea loc în martie, iar în aprilie și mai, trupele, elicopterele și blindatele americane vor participa şi la o serie de exerciții în Tracia grecească. Turcia invocă problema minorității musulmane din Tracia grecească, dintr-o perspectivă evident distorsionată, pentru a contesta dreptul Greciei de a desfășura exerciții cu aliații săi pe teritoriul său. Însă în timp ce protestează împotriva desfășurării de forțe americane pe teritoriu grecesc, Ankara instruieşte soldați azeri în Tracia turcească pentru a opera UAV-uri de tip „Bayraktar”. În acest context, trebuie remarcat faptul că criza de la Evros din luna martie anul trecut (când Ankara a lăsat valuri de migranţi să ia cu asalt graniţele Greciei şi să forţeze intrarea în ţară n.trad.) a fost deosebit de instructivă pentru armata elenă. Sub îndrumarea și prezența și supravegherea silențioase, dar permanente, a șefului Statului Major General, Charalambos Lalousis, forțele de la Evros au fost reorganizate într-un mod care poate face față schimbărilor generate de prezența vehiculelor aeriene fără pilot. Achiziţionarea de noi sisteme de combatere a UAV-urilor va completa capacitățile armatei greceşti nu numai la Evros, ci și pe insule.

Reînnoirea MDCA

În paralel cu exercițiile comune tot mai numeroase, Atena și Washington sunt în discuții avansate pentru reînnoirea MDCA. În ultimele săptămâni, partea greacă (la nivel de tehnocrați) a încercat să combine reînnoirea de cinci ani a MDCA cu includerea Greciei în programe FMF similare cu cele care vizează Egiptul, Israelul și Iordania, adică țări care sunt partenere SUA din afara NATO. Concret, Grecia a cerut să facă parte din două programe care i-ar putea aduce un sprijin financiar de 6 miliarde de dolari (3 + 3), dar acest lucru este complet în afara logicii pe baza căreia este construit ansamblul instituțional american.

Discuțiile dintre cele două părți se referă la durata MDCA și la utilizarea de noi tabere sau baze. Până în prezent, un total de 23 de locații au fost puse pe masă (desigur, pe lângă bazele de la Souda, Stefanovikio, Larissa, Alexandroupoli). Discuţia telefonică dintre ministrul grec de externe Nikos Dendias și secretarul de stat american Tony Blinken, care a durat în total 45 de minute, a inclus probleme strategice extinse. De asemenea, în ciuda dificultăților existente pe fondul pandemiei, se fac eforturi pentru a se purta noi discuţii la cel mai înalt nivel (Joe Biden cu Kyriakos Mitsotakis), dar și la nivel de miniştri ai apărării (Lloyd Austin şi Nikos Panayotopoulos).

În ceea ce privește calitatea cooperării în domeniul apărării dintre Grecia și SUA, extinderea acesteia va fi decisă în mod semnificativ de programul achiziţionării de fregate. Washingtonul așteaptă scrisoarea fără caracter obligatoriu din partea Atenei (LOR), pentru a începe discuția cu privire la ce navă ar putea fi oferită de Marina SUA, ca soluție intermediară, astfel încât discuțiile să poată continua, cu condiția, desigur, de a fi selectată oferta SUA în detrimentul ofertelor deja formulate de Franța, Olanda, Italia, Spania, Marea Britanie și Germania. Dorința Greciei de a achiziţiona un distrugător „Arleigh Burke” rămâne însă foarte greu de îndeplinit.

Dacă se alege soluția americană, există posibilitatea clară de dezvoltare și producere în comun a următoarei clase de fregate americane de tip Constallation (FFGX). Pe scurt, există o prevedere indirectă, dar clară, cum că o posibilă cooperare cu Statele Unite pentru achiziţionarea de fregate de către marina militară greacă nu se va limita la cele patru MMSC, ci va duce la construirea altor nave ulterior, spre sfârșitul deceniului. Această opţiune americană de a investi în colaborarea cu Grecia în domeniul naval, după mai multe decenii, denotă și voința clară a Washingtonului de a coopera cu forțele navale din regiune. Marina Militară, după cincisprezece ani de inactivitate în această privinţă, ar putea ajunge să joace un rol geopolitic, care însă nu poate fi jucat în starea actuală a flotei. Printre planurile Atenei pentru perioada următoare se numără şi modernizarea elicopterelor Apache mai vechi ale Forțelor Aeriene Armate (AH-64A), precum și a sistemelor de rachete MLRS. De fapt, în cazul elicopterelor Apache, un rol important au jucat şi contactele recente pe care Atena le-a avut cu Emiratele Arabe Unite (EAU).