În timp ce problemele economice și politice ale Turciei se agravează, și pe plan extern au loc evoluții care interesează îndeaproape țara. Iar aceste evoluții nu pot fi evaluate la fel ca dezbaterile interne. Ar fi fost un miracol ca în acest climat al partizanatului și al culturii polemicii să apară o altă imagine!

Una dintre aceste evoluții externe are loc în Asia Centrală, pe linia Caspică, la fel cum se întâmpla și la începutul anilor ’90. Aici evoluțiile au legătură cu linia Trans-Caspică (Turkestan), unde Turcia își face simțită influența pe termen scurt și mediu, generând oportunități de cooperare…

După cum se știe, a fost anunțat faptul că forțele SUA și ale NATO se vor retrage din Afganistan la 11 septembrie 2021. Numai că această retragere, care a început parțial încă de pe acum, naște îngrijorare și semne de întrebare în legătură cu vidul care apare în legătură cu combaterea activităților teroriste. Încă aproape 10.000 de militari NATO se află acolo, arată Haberturk. 

Se caută un răspuns la modul cel mai serios pentru întrebarea: În urma retragerii, forțele SUA și NATO pot fi reamplasate în unele țări din Asia Centrală?

Această întrebare care prinde glas mai ales în mediile apropiate Pentagonului trezește ecouri și în Rusia și China. Dacă ar avea loc o asemenea evoluție, se va deschide un nou câmp nu doar din perspectiva activităților teroriste din Afganistan ci și în bătălia globală pentru putere. Această regiune este poziționată în centrul conceptului “Marelui Joc”, despre care scria în secolul 19 Rudyard Kipling. Lupta de atunci dintre Anglia și Rusia capătă astăzi noi valențe și se face tot mai puternic resimțită.

Un episod al “Marelui Joc” a avut loc între SUA și Rusia odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice și într-un punct al acelor evoluții s-a regăsit forța potențială a Turciei. Din cauză că în acei ani nu s-au luat rapid măsuri ferme, Turcia și-a văzut puterea îngrădită în mare măsură.

Relația cu SUA după 11 septembrie

În urma atacurilor din 11 septembrie, SUA au avut ocazia de a-și stabili baze în Uzbekistan și în Kârgâzstan, beneficiind de o opinie publică favorabilă, pentru a anihila pericolul care venea din Afganistan. Numai că în urma presiunilor Rusiei, unitățile militare americane s-au retras din Uzbekistan în 2005 și din Kârgâzstan în 2014.

De atunci și până în prezent, SUA nu au mai reușit să impună orientarea dorită în politica Asiei Centrale. O problemă care a fost pusă sub semnul întrebării odată cu retragerea din Afganistan este legată de creșterea influenței SUA în acest spațiu.

Uzbekistanul esta țara pe care o consideră cea mai potrivită acestui obiectiv. Este singura țară din Asia Centrală care nu este membru al Organizației Apărării Colective și al Uniunii Economice Eurasiatice, tutelate de Rusia. Turkmenistanul este în afara acestei ecuații de ani buni, în virtutea convenției de imparțialitate. Poate că un detaliu important de menționat este faptul că Linia Aprovizionării de Nord, stabilită de NATO pentru a transporta materiale în Afganistan din cauza problemelor înregistrate în 2008 pe linia Pakistanului, trece prin Georgia, Azerbaidjan, Marea Caspică, Kazahstan, Uzbekistan și apoi ajunge în Afganistan.

Secretarul american de Stat, Antony Blinken, a avut o convorbire telefonică pe 22 aprilie cu miniștrii de Externe din Uzbekistan și Kazahstan. Apoi, pe 23 aprilie, a avut loc reuniunea online în format C5+1, cu participarea tuturor miniștrilor de Externe din țările Asiei Centrale.

Acești pași sunt urmăriți îndeaproape de Rusia. Într-o știre publicată de RIA Novosti, citând un reprezentant al ministerului Apărării din Uzbekistan, se arată că “Din cauza faptului că doctrina militară a Uzbekistanului interzice astfel de baze, nu există posibilitatea ca forțe aparținând SUA să fie amplasate în țară”.

Se înțelege că acesta este sunetul tropăitului de picioare în noul mare joc pe ruta Turkestanului, care a câștigat un nou avânt după victoria din Karabah…