Studiul arată că experiența altor țări sugerează în mod consecvent că introducerea unui sistem privat de finanțare ar crea mai multe probleme decât ar rezolva. "Este un proces complex și costisitor, iar succesul lui este determinat, paradoxal, tot de capacitatea de guvernare a statului. De aceea, eforturile ar trebui concentrate mai degrabă pe reformarea instituțională a sectorului public", a declarat Nicolae Done, Vicepreședinte ORS, doctorand în economia sănătății și politici de sănătate la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, SUA.
Rapoartele lansate de Observatorul Român de Sănătate sunt cu atât mai relevante cu cât primele două capitole din noul proiect al Legii Sănătății puse în dezbatere publică de către Ministerul Sănătății ating problematica reformei spitalelor și pe cea a asigurărilor de sănătate.
Principalele probleme ale sistemului românesc de sănătate în materie de finanțare, identificate în raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniul sănătății publice din România sunt: subfinanțarea sistemului, cauzată în principal de raportul scăzut dintre contribuabili și beneficiari şi alocarea netransparentă a fondurilor destinate sănătății.
Soluțiile principale identificate pentru adresarea acestor probleme includ: creșterea nivelului de finanțare la cel puțin 6% din Produsul Intern Brut (PIB); dezvoltarea unui sistem transparent de alocare a fondurilor bazat pe principii clare și pe cele mai bune evidențe medicale disponibile.
Eşecul asigurărilor private în Slovacia
Potrivit autorilor studiului, simpla legiferare a unei piețe de asigurări private este insuficientă pentru a crea un sistem de finanțare concurențial funcțional și eficient.
Slovacia a implementat un sistem de asigurări sociale la scurt timp după înlăturarea comunismului, în 1990, optând pentru un sistem cu fonduri de asigurare private format din 13 companii de asigurare. Majoritatea acestora au dispărut însă de pe piață fie prin faliment, fie prin fuzionare, rezultând într-o piață cu 5 fonduri private și 2 fonduri publice. În perioada de dinainte de 2008, societățile de asigurare puteau acumula profit, însă între 2008 și 2011 această capacitate a fost restricționată prin introducerea unei reglementări care prevedea ca întregul profit să fie reinvestit în furnizarea de beneficii. Începând cu 2012, ca urmare a acționării în instanță a societăților de asigurare, această restricție a fost eliminată. Piața privată s-a dovedit astfel, și în cazul Slovaciei, foarte dificil de administrat. Multe dintre societățile de asigurare au acumulat datorii în decursul mai multor ani, iar membrii celor care au dat faliment au fost acoperite de fondurile publice.
Nu există evidențe convingătoare cum că privatizarea ar fi avut un efect pozitiv asupra accesului populației la servicii sau asupra calității serviciilor, peste ceea ce ar fi de așteptat ca urmare a creșterii nivelului de resurse din sistem. Corupția este încă larg răspândită. Deși accesul la servicii este garantat prin lege și coplățile sunt practic inexistente, mai mult de două treimi din populația slovacă declara că au fost nevoiți să ofere mită pentru a-și asigura
servicii de calitate.
Observatorul Român de Sănătate este o organizație non-guvernamentală care își propune să contribuie la îmbunătățirea sistemului de sănătate din România prin desfăşurarea de studii de cercetare privind performanța politicilor și a serviciilor de sănătate.
