În 2009, craiovenii doar vor asambla maşinile trimise „la pachet“ din Turcia. Numai 3.000 de vehicule vor ieşi pe poarta fabricii, iar în 2010 încă vreo 30.000. Furnizorii de piese se lasă aşteptaţi.
Începând cu 8 septembrie 2009, România se poate mândri cu doi producători auto de nivel mondial. Cu o subsidiară Renault, Automobile Dacia, care produce circa 250.000 de unităţi anual, şi cu noua uzină Ford de la Craiova, care deocamdată se limitează la a asambla câteva mii de maşini, dar care promite să livreze, în 2012, aproape 300.000 de vehicule, ţara noastră are mari şanse de a se plasa în zona selectă a marilor state producătoare de automobile. Aceasta se va întâmpla în viitor pentru că, momentan, Fordul „made in România“ miroase mai mult a cafea turcească la ibric decât a praz oltenesc.
Promisiune respectată
După patru ore de condus, mai întâi pe o autostradă vălurită, şi apoi pe o şosea îngustă, plină de camioane, Craiova ne întâmpină cu câţiva stropi de ploaie şi o grămadă de maşini care înaintează cu greu către centru, printre muncitorii de la salubritate care strâng repede sacii de gunoi din calea oaspeţilor de seamă aşteptaţi la uzina auto. Băsescu, Geoană, Tăriceanu, Berceanu, Vlădescu, Țiriac, ambasadorul SUA şi cel al Marii Britanii nu întârzie să apară, gata să se aşeze la volanul primul Ford produs la Craiova. Mai bine de 100 de jurnalişti şi câteva sute de muncitori aşteaptă să vadă efectul debarcării americanilor în Oltenia. „Au venit toţi, că e de bine. Dacă făceam grevă, nu călca niciunul pe-aici“, îşi dau coate câteva muncitoare îmbrăcate în salopetele curate, primite în urmă cu câteva zile.
Discursuri mai mult sau mai puţin reuşite, un preşedinte al Ford Europa care a avut ambiţia de a rosti câteva fraze în română şi un preşedinte de stat est-european care laudă istoria Ford, menţionând şi că în muzeul companiei există „chiar şi maşina în care a fost asasinat Kennedy“. Din spatele scenei, primul Ford asamblat în România îşi arată discret silueta învăluită în abur. Ăsta e noul automobil oltenesc, ieşit de pe o linie de asamblare care, cel puţin în orele evenimentului, nu s-a mişcat niciun centimetru. „Oare funcţionează?“, ne întrebăm suspicioşi, fără a primi vreun răspuns.
Nici muncitorii nu par dispuşi să ne dea detalii. „Până acum, mai mult am stat la şcoală decât am muncit“, spune unul dintre ei, deranjat de nenumăratele cursuri la care l-au obligat americanii pentru a fi siguri că stăpâneşte standa
rdele de calitate Ford. Mai aflăm şi că, în afară de secţia de asamblare finală în care ne aflăm, mai funcţionează doar una. „Restul se modernizează“.
Nici vestita vopsitorie, cu atât de lăudatul sistem 3Wet, care salvează mult din timpul de producţie, nici secţia de motoare sau cea de presaj nu sunt funcţionale. Se pare că americanii au grăbit deschiderea fabricii pentru a-şi ţine promisiunea făcută: „începem producţia în 2009“.
Asamblare, nu producţie
„Maşinile sunt asamblate din colecţii CKD (Complete Knock Down) venite de la fabrica noastră din Turcia“, spune Hans Juergen Fuchs, purtătorul de cuvânt al Ford of Europe (FoE). Prin urmare, la Craiova doar se pun cap la cap componentele puse la pachet de turci. Adevărata producţie va începe abia la anul, când uzina va fi complet funcţională şi, poate, vor veni şi atât de aşteptaţii furnizori. Nici în privinţa angajărilor doljenii nu trebuie să îşi facă mari speranţe pe termen scurt. „Vom face noi angajări în funcţie de felul în care va evolua situaţia economică. După cum au mers lucrurile până acum, estimez că numărul de angajaţi pe care îi avem este suficient pentru a produce în această formulă maşini până în 2011“, a declarat preşedintele Ford Europa, John Fleming.
Autorităţi locale în offside
Deşi au părut, pe bună dreptate, încântaţi de primul Ford asamblat la Craiova, oficialii din Dolj nu sunt la fel de prompţi atunci când presa încearcă să afle ce impact financiar şi social va avea deschiderea noii uzine asupra judeţului. Cei de la Consiliul Judeţean au „uitat“ să răspundă întrebărilor noastre, iar prefectul Florin Stancu pare a fi în totală necunoştinţă de cauză. Instituţia pe care o conduce nu ştie nici câţi angajaţi în industria auto are judeţul, nici câţi bani va plăti Ford bugetului în 2009, nici ce alţi producători de componente auto există acolo şi nici măcar dacă infrastructura este pregătită să susţină volumul de transport necesar fabricii.
Doar primarul Craiovei, Antonie Solomon, pare să cunoască adevăratele probleme: „Ştiu că sunt furnizori pentru Ford care vor să vină aici. Vreo 40. Ei trebuie să fie la doar câteva minute de uzină, nu la sute de kilometri. Cred că pentru Ford vor munci aproape 12.000 de oameni din zonă, în patru–cinci ani. Mulţi sunt furnizori şi pentru Renault, aşa că îi interesează zona dintre Craiova şi Piteşti. Aştept ca autorităţile centrale să ne ajute să lărgim drumul de legătură între aceste oraşe. Costă un miliard de euro şi ceva şi se pare că nu sunt bani în acest moment. Ei zic că vor face şi Autostrada Sudului, dintre Craiova şi Bucureşti, dar reţineţi: ne trebuie şoseaua dintre Craiova şi Piteşti, nu cealaltă. Asta vor furnizorii“, ne-a declarat acesta.
Cu plusuri şi minusuri, ieşirea primului Ford pe poarta uzinei din Craiova are importantul rol de a plasa România pe harta a încă unui producător mondial şi poate convinge investitorii că americanii au luat în serios proiectul. Următoarea etapă: B-Max „made in Romania“.
«Lipsa furnizorilor este de înţeles, având în vedere criza mondială. Unii nu mai au bani pentru investiţii. Dar vor veni, pentru că toată lumea are de câştigat.»
Hans Juergen Fuchs, purtător de cuvânt, Ford Europa
