Președintele Donald J. Trump – sfârșitul: Oameni buni, tocmai am supraviețuit mandatului de patru ani al unui președinte fără de rușine, susținut de un partid fără șira spinării, unui sistem lipsit de orice integritate, care lansează teorii ale conspirației fără niciun adevăr, catapultat direct pe creierele noastre de niște rețele de socializare fără nicio etică – toate astea fiind agravate de o nemiloasă pandemie.

Este uimitor faptul că sistemul nu a sărit pur și simplu în aer, având în vedere că țara a devenit un fel de gigant alimentat de un motor supraîncălzit.

Evenimentele la care am asistat la Capitoliu, săptămâna trecută, au reprezentat niște lacăte și frâne care începuseră să slăbească. Plecarea lui Donald J. Trump de la Casa Albă și căderea puterii celor care l-au susținut în Senat nu se întâmplă nicicum prea devreme.

După cum nici instalarea lui Joe Biden nu se întâmplă prea curând, dar el nici nu știe încă ce îl așteaptă.

Pentru că noi nici nu am început să înțelegem pe deplin ravagiile lui Trump, înarmat cu Twitter și cu Facebook, acoperind pulsul agresiv al președinției sale și lașitatea atâtor oameni care știau multe lucruri, nu știm cât au afectat toate astea viața noastră publică, instituțiile și capacitatea noastră de înțelegere, arată The New York Times.

A fost un experiment absolut îngrozitor

Nu e numai faptul că Trump nu a făcut niciun lucru bun. Problema este că nimic nu a meritat ca națiunea noastră să ajungă mai învrăjbită și mai bolnavă – și cu mulți oameni cufundați în teoriile conspirației – mai mult decât în orice altă perioadă din istoria modernă.

Trebuie să fim laolaltă reuniți, scoși din orice program, reorientați și din nou îmbărbătați. Întreaga țară tebuie să ajungă să redescopere cine suntem și legăturile care ne unesc – sau care cel puțin, ne-au unit pe vremuri.

Cred sincer că ne vom putea reveni, dar asta depinde de noi toți ca să se și întâmple. Cum?

În opinia mea, cea mai izbitoare caracteristică a președinției lui Trump a fost faptul că, an de an, el ne-a surprins în sens negativ. An de an, el a dat noi sensuri încălcării normelor, mințind și mânjind reputația oricărei persoane intrate pe orbita sa.

Dar nici măcar o dată – niciodată – nu ne-a surprins printr-un gest de bunătate, de autocritică sau dând semne că ar dori să se înțelegă cu opozanții săi.

Destinul său era propriul personaj, care a devenit și al nostru. Ei bine, am și vești bune. Ne putem reveni, dacă toți – politicieni, oameni din presă și militanți – vom încerca să facem ceea ce Trump nu a făcut niciodată: să ne surprindem unii pe alții, dar în sens pozitiv.

În politică și în diplomație, surprizele plăcute sunt extrem de subestimate. Ele gonesc pesimismul și depășesc limitele a ceea ce, în opinia noastră, ar fi posibil.

Ele ne amintesc că viitorul nu este soarta, ci opțiunea noastră, lăsând trecutul să îngroape viitorul sau viitorul, trecutul.

Iar acum, când pericolul lui Trump a trecut, noi toți, cei din presă, trebuie să începem din nou să deosebim știrile de opinii. Avem nevoie de mai multe locuri în care americanii de toate orientările să poată simți că primesc știri exacte – fără să fie inflamate sau îngrijorătoare – lăsând asta rubricilor de opinii.

Președintele Donald J. Trump – sfârșitul

În sfârșit, după cum spuneam, înainte de a-l sfâșia pe Biden, ce-ar fi ca toată lumea să îi lase un răgaz de câteva luni ca să ne poată surprindă în sensul bun al cuvântului? Să-i oferim șansa de a pune țara înaintea partidului și de a-și respecta jurământul.

Adică, miercuri după-amiază, atunci când el se va afla la Capitoliu ca să depună jurământul, ce-ar fi ca noi toți – tu, eu, copiii voștri, părinții voștri – am depune și noi jurământul în casele noastre?

“Jur solemn că voi face tot ce îmi va sta în putință ca să respect, să protejez și să apăr Constituția Statelor Unite“.

Poate că, dacă am face cu toții asta, dacă îi vom oferi lui Joe șansa de a ne surprinde pe fiecare dintre noi în sensul bun al cuvântului, am putea distruge această febră politică abătută asupra țării noastre dimpreună cu Covid19.

Așadar, nu ar fi o surpriză plăcută?