Lupta intensă dintre naționalismul conservator și centrismul liberal care a configurat politica poloneză în ultimele două decenii va continua cu siguranță și după alegerile prezidențiale de duminică. Ca și în alte democrații europene ori în SUA, liniile de clivaj din societatea poloneză sunt profunde, iar cele două tabere refuză adesea compromisul. Disputele lor se întind dincolo de economie, la probleme de identitate, cultură și moralitate privată. Puține dintre el sunt susceptibile a putea fi soluționate rapid.

Rezultatul alegerilor va fi de o importanță crucială pentru democrația poloneză și pentru locul țării pe scena mondială. După votul de duminică nu va mai avea loc nici o altă competiție electorală majoră până la alegerile parlamentare din 2023. Următorului președinte îi va reveni fie să sprijine, fie să opună rezistență controversatelor politici guvernamentale care în ultimii cinci ani au pătat impresionantul istoric al Poloniei de după eliberarea ei de comunism în 1989.

În alegeri se vor lupta Andrzej Duda, actualul președinte susținut de Partidul Lege și Justiție (PiS) de dreapta aflat la guvernare, cu primarul Varșoviei Rafal Trzaskowski, susținut de Platforma Civică, un partid liberal de centru-dreapta. Dl Duda, care a obținut 43,5% din voturi la primul tur, față de 30,5% pentru dl Trzaskowski, e favoritul turului doi, dar cu o marjă mică. În istoria postcomunistă a Poloniei nici un candidat prezidențial n-a reușit să acopere o diferență atât de mare între primul și al doilea tur.

Conform constituției poloneze, președintele nu are puteri executive extinse precum șefii de stat din Franța ori SUA. Dar poate bloca legi prin veto. Această putere e cu atât mai semnificativă atunci când, ca și în prezent, guvernului îi lipsește majoritatea parlamentară necesară pentru a anula un veto. Contează cine va ocupa palatul prezidențial de la Varșovia, deoarece acela va fi în măsură să promoveze, blocheze ori încurajeze revizuirea politicilor guvernamentale ale PiS.

Cei doi candidați nu prea diferă în privința politicii externe și de securitate. Amândoi sunt foarte circumspecți în privința Rusiei, pro-americani și pro-NATO. Dar dacă dl Duda i-a făcut curte președintelui Trump la Washington înainte de primul tur, dl Trzaskowski și scos în evidență legăturile cu fostul președinte Barack Obama. Spre deosebire de guvernarea 2007-2015 a Platformei Civice, PiS are o relație tensionată cu guvernele vest-europene cu mentalitate liberală și cu instituțiile UE de la Bruxelles.

Dl Duda e un susținător, iar contracandidatul său e un opozant, în privința a două trăsături definitorii ale guvernării PiS începute în 2015. Una este asaltul PiS împotriva independenței justiției poloneze. Cealaltă este transformarea presei de stat într-o mașinărie care varsă propagandă proguvernamentală. În calitate de președinte, dl Trzaskowski ar putea acționa precum o foarte utilă frână în privința exceselor PiS. Însă el va trebui să aibă grijă să nu suprasolicite prerogativele limitate ale președinției. PiS rămâne guvernul ales legitim, popular datorită politicilor sale generoase sociale și de bunăstare. Cât despre dl Duda, fost membru PiS, el a dat dovadă de o oarecare independență în 2017 când a blocat cu veto două legi menite a plasa instanțele sub un control politic mai strâns. Per total însă, în calitate de președinte, el a dat dovadă de prea puțină înclinare spre apărarea instituțiilor indispensabile unui stat bazat pe lege și spre a construi punți între taberele politice dezbinate ale Poloniei, notează Financial Times.

Pericolul este acela ca într-un al doilea mandat de cinci ani dl Duda să consimtă la un asalt chiar și mai radical al PiS împotriva statului de drept. Fapt care ar deteriora poziția Poloniei în relațiile cu numeroși parteneri din UE și posibil chiar cu Washingtonul, dacă Joe Biden îl va înfrânge pe dl Trump la alegerile americane din noiembrie. Pentru Polonia, moderația politică este mai mult decât un lucru bun în sine. Este o poliță de asigurare pentru securitatea ei în lume.