Capital continuă campania „IMM-ist în România“ și vă prezintă problemele concrete de care se lovesc micii întreprinzători în activitatea lor de zi cu zi, dar și posibile soluții identificate de aceștia. RANEvents, agenţia de PR fondată în 2012 de Raluca Zamfir, a ajuns la o cifră de afaceri de jumătate de milion de euro și șapte angajați. Privind în urmă, antreprenoarea spune că nu i-a fost deloc ușor. „Ai o idee de business, ți se pare o super idee și vrei să te apuci să o pui în practică? Începi să te documentezi, să vezi ce soluție juridică e cea mai bună pentru tine. Să îți faci firmă? Să lucrezi ca persoană fizică autorizată? Să mergi pe varianta de cooperativă? Orice ai alege, te avertizez că te așteaptă un proces birocratic ce implică mai multe drumuri pe la mai multe autorități“, atrage atenția Raluca Zamfir. 

Practic, continuă ea, „o să plimbi hârtii de la o instituție la alta pentru că în România anului 2016, ele, instituțiile, nu sunt în stare să comunice între ele. Nici nu se pune problema să depui ceva online, unele instituții încă nu au POS-uri, cum ar putea accepta ca valide documentele trimise online?“. În cazul ei, când a pornit agenția de comunicare pe care o conduce acum, a ales să preia o firmă deja existentă și să o dezvolte. Asta a scutit-o de ceva drumuri, dar nu complet. „Pentru cei mai mulți antre­prenori pe care îi cunosc rămâne un mister încetineala cu care instituțiile statului progresează din punct de vedere tehnologic. Din punctul meu de vedere, ar fi ideal ca toată hârțogăraia de care statul are nevoie să poată fi trimisă online. Am scuti timp și bani de ambele părți“, spune antreprenoarea. Ce alte obstacole au stat în calea businessului ei de comunicare?

Piedici legate de deontologia domeniului în care profesezi 

R.Z.: Orice câmp de activitate are propriul cod de etică, chiar dacă uneori nescris. E de la sine înțeles ce e moral și ce e imoral în comunicare, de exemplu. Din păcate, sunt încă destule agenții pe piață care nu joacă corect, ci apelează la subterfugii, relații, combinații și alte scheme care să le aducă rapid clienți. Am avea o piață de comunicare mult mai bună dacă am juca cu toții cu cărțile pe față, organizând pitchuri pe bune și evaluând participanții după criterii foarte clare și obiective, dar și foarte transparente. Alte probleme cu care se confruntă micii antreprenori țin de relația cu proprii angajați. Când ai un business mic în care investești tot timpul și toată energia ta, îți dorești angajați responsabili și dedicați. Dar ei nu sunt așa de ușor de găsit și de păstrat. Avem o grămadă de universități – multe doar fabrici de diplome – însă calitatea absolvenților e îndoielnică. Am întâlnit tineri care nu știau să scrie corect – ceea ce e esențial într-o agenție de comunicare – sau care își doreau salariu de 1.000 de euro și program de patru ore pe zi în care să stea pe Facebook. Din păcate, sunt destul de puțini absolvenții profesioniști și serioși și sunt greu de găsit, mai ales că mulți preferă să plece din țară. În aceste condiții, e complicat să îți formezi o echipă pe termen lung, iar fluctuațiile de personal într-un business mic pot genera instabilitate și pot transmite un mesaj de fragilitate către clienți, ceea ce nu e de dorit. Eu una merg pe varianta internship-ului. Am adesea studenți în practică și îi angajez pe cei care se remarcă în timp și care au calitățile necesare jobului.

Instabilitatea cadrului legal e o altă sursă de frustrare 

R.Z.: Prea des la noi se schimbă regulile și legile. Abia intri în ritm cu anumite formulare și cerințe, că se și schimbă. Ba crește impozitul, ba e dedus, ba scade, ba ai parte de nu știu de facilități, însă când vrei să profiți de ele descoperi că nu mai sunt de actualitate. Într-un astfel de climat de business e foarte greu să răzbați ca antreprenor cu un business mic, mai ales că unele schimbări legislative te pot lovi financiar puternic și îți pot pune în pericol investiția. Tot aici aș menționa și aprobările – unele de-a dreptul absurde – de care ai nevoie în România pentru a opera pe anumite segmente din piață. E cunoscut deja exemplul van-urilor cu mâncare stradală – un fenomen în multe țări din jur – care la noi nu pot opera din motive de legislație încâlcită. În plus, uneori te chinui să faci lucrurile corect și să iei toate aprobările de care ai nevoie și te trezești nevoit să faci drumuri între mai multe tipuri de instituții pentru că nu sunt clare competențele fiecăreia. Toate aspectele enumerate mai sus – unele foarte ușor de rezolvat cu puțină bunăvoință – nu fac decât să complice viața antreprenorilor și să îi descurajeze pe mulți. Așa se face că se pierd idei originale de business care ar împinge economia înainte și tot asta e explicația pentru care mulți oameni cu potențial de antreprenori preferă statutul confortabil de angajat. În timpul ăsta, România pierde. Și economic, și ca imagine, dar și ca resurse, și potențial.

Avem o grămadă de universități – multe doar fabrici de diplome – însă calitatea absolvenților e îndoielnică. Am întâlnit tineri care nu știau să scrie corect, ceea ce e esențial într-o agenție de comunicare, sau care își doreau salariu de 1.000 de euro și program de patru ore pe zi în care să stea pe Facebook. Raluca Zamfir, fondatoarea RANEvents

Te-ar putea interesa și: