Anul trecut un număr de 332 de firme active în industria farmaceutică înregistrau datorii de 13 mil. lei la ANAF. Este vorba de taxe neplătite la bugetul de sănătate, contribuţii sociale şi pentru şomaj şi impozite neplătite.

„Această dinamică este total opusă evoluţiei datoriilor fiscale înregistrate la nivel naţional de toţi contribuabilii restanţieri, în condiţiile în care soldul acestora a scăzut la aproape jumătate în 2015, comparativ cu 2011“, se arată în studiul citat.

Numărul total al proceselor comerciale deschise în 2015 împotriva firmelor care activează în acest sector a crescut cu 14%, comparativ cu nivelul înregistrat în anul anterior. Cele mai mari creşteri se înregistrează în rândul ordonanţelor de plată (+31%), a executărilor silite (+13%) şi a cererilor de insolvenţă (+9%). Anul trecut s-au intentat 1.191 de procese la adresa acestor companii, cu 25% sub media perioadei 2009 – 2012 (când au fost înregistrate cele mai multe procese), dar de două ori peste nivelul înregistrat în anul 2008, înaintea impactului crizei financiare pe plan local.

Numărul instrumentelor refuzate la plată înregistrate în 2015 de către companiile farmaceutice a scăzut la doar 1.088 de instrumente, de aproape trei ori mai puţin faţă de nivelul înregistrat în anul anterior, când numărul acestora a fost de 3.357 de instrumente refuzate la plată. În ciuda acestui fapt, dinamica nu implică o îmbunătăţire a comportamentului de plată, în condiţiile în care numărul companiilor unice care înregistrează instrumente refuzate la plată a avut o creştere de la 154, nivelul raportat pentru anul 2014, la 165 în anul 2015, nivelul fiind dublu, comparativ cu nivelul din 2009.

Deteriorarea comportamentului de plată în 2015 observată în rândul companiilor din industria farma poate fi privită drept paradoxală, în condiţiile în care cifrele de afaceri pentru 2014 indică faptul că veniturile acestor companii sunt în creştere, profitabilitatea operaţională şi finală consolidată la nivel sectorial este îmbunătăţită, iar lichiditatea rămâne la un prag confortabil, îndatorarea generală fiind stabilă.