Un proces de legiferare bun trebuie să implice atât o evaluare atentă a impactului preconizat și concret al acțiunilor care urmează să fie întreprinse, cât și consultări cu toate părțile interesate care ar putea fi afectate de acțiunile preconizat a fi întreprinse. Numai în urma unei astfel de abordări se va putea garanta respectarea principiilor fundamentale care stau la baza procesului de legiferare, și anume transparența, eficiența și eficacitatea.

În procesul de elaborare a unei legi este important ca legiuitorul să caute în mod activ opiniile tuturor părților interesate, potențial afectate de măsurile care urmează să fie luate prin proiectul de lege și să ia în considerare toate informațiile relevante furnizate de mediul de afaceri, de partenerii sociali și de către societatea civilă. În ce mod acest lucru aduce beneficii procesului de legiferare? A avea acces la diferite competențe, puncte de vedere și idei ale celor direct afectați poate duce la identificarea efectelor nedorite și a problemelor practice generate de proiectele de legi.

Este regretabil faptul că, înainte de lansarea unei consultări publice cu privire la proiectul de lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național şi condiţiile implementării rețelelor 5G („Proiectul de Lege„), Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor nu a organizat discuții și dezbateri cu operatorii de telecomunicații, cu producătorii de tehnologie, echipamente și software, precum și cu orice altă parte interesată.

În forma sa actuală, Proiectul de Lege are potențialul de a duce la încălcări substanțiale ale cadrului legislativ privind comunicațiile electronice, ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum și a multor acte normative fundamentale de la nivel național, al Uniunii Europene și internațional.

Lucrurile ar fi fost diferite dacă toate părțile interesate relevante ar fi fost consultate și opiniile lor ar fi fost solicitate înainte ca Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor să fi elaborat și pus în consultare publică Proiectul de Lege. 

Având în vedere cele de mai sus, se poate considera că Proiectul de Lege nu reprezintă un model de bună practică legislativă.

În plus, trebuie menționat faptul că, și atunci când miza este protejarea securității naționale de acțiuni străine ostile, atingerea unui astfel de deziderat nu trebuie să se facă cu încălcarea principiilor și valorilor fundamentale care stau la baza legislației europene și naționale, precum și ale statului de drept și ale democrației.

Proiectul de Lege preia exclusiv criteriile menționate în Memorandumul SUA-România.

Nu înțelegem de ce proiectul de lege reproduce prevederile foarte generale ale Memorandumului de înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii („Memorandumul SUA-România„) care, prin natura lor, sunt simple declarații de principii, în mare pare insuficiente și improprii pentru a fi folosite în evaluarea producătorilor de echipamente. În același timp, Proiectul de Lege nu ține cont de prevederile setului comun de instrumente cuprinzând măsuri de atenuare convenite de statele membre pentru a răspunde riscurilor de securitate legate de introducerea tehnologiei 5G (“Setul Comun de Instrumente 5G”) cu privire la măsurile tehnice și la necesitatea de a avea o abordare individualizată pe tot parcursul procesului de autorizare.

Prin faptul că nu are în vedere riscuri tehnice practice și garanții tehnice eficiente, Proiectul de Lege deschide calea către excluderi de pe piață complet arbitrare, excluderi care nu au ce căuta într-un stat membru al Uniunii Europene, care respectă valorile democrației și care aplică un cadru legislativ în domeniul comunicațiilor electronice care obligă la respectarea principiilor obiectivității, siguranței juridice, coerenței și predictibilității, precum și ale nediscriminării, proporționalității și transparenței.

Avem serioase îngrijorări legate de faptul că măsurile impuse prin Proiectul de Lege vor denatura concurența pe piața comunicațiilor electronice și pe piața producătorilor de echipamente, din moment ce decizia de a nu autoriza un producător să furnizeze tehnologie, echipamente și produse software în România se va lua în baza unor criterii mai degrabă arbitrare, subiective, iar nu tehnice și obiective.

Simpla impunere a unor criterii legate de originea producătorului, în lipsa unor dovezi cu privire la posibilele riscuri de natură tehnică, ar reprezenta o măsură excesivă și o discriminare nelegală.

Mecanismul de autorizare prevăzut de Proiectul de Lege are potențialul de a încălca o serie de reglementări importante, naționale, europene și internaționale.

Proiectul de Lege, în forma sa actuală, introduce un mecanism de autorizare pentru producătorii de echipamente, tehnologii și software care nu oferă claritate în ceea ce privește criteriile și procedurile pe baza cărora autorizația va fi acordată sau refuzată. Acest lucru va provoca, cel mai probabil, o incertitudine majoră pe piață, deoarece există riscul ca evaluarea să fie, în realitate, arbitrară și/sau opacă. Acest lucru încalcă nu numai cerințele prevăzute de cadrul de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice, ci și pe cele consacrate în Constituția României și în dreptul concurenței, precum și în legislația europeană și a Organizației Mondiale a Comerțului.

Se poate considera astfel că Proiectul de Lege limitează dreptul la libera circulație a mărfurilor și la libera circulație a serviciilor, dreptul fundamental la proprietate și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Cu toate acestea, Proiectul de Lege nu prevede niciuna dintre garanțiile necesare a fi introduse ori de câte ori prin lege se limitează drepturi și libertăți ale persoanelor.

În același timp, proiectul de lege nu respectă cerințele privind obiectivitatea, transparența, proporționalitatea și nediscriminarea, precum și obligația de a asigura un cadru de reglementare previzibil, sigur și coerent, astfel cum este stabilit de cadrul de reglementare european și național în domeniul comunicațiilor electronice.

În plus, trebuie menționat faptul că abordarea adoptată de Proiectul de Lege:

  1. deschide calea către excluderi complet arbitrare și subiective de pe piață ,care încalcă prevederile legii concurenței;
  2. nu respectă condițiile specifice stabilite de legislația Organizației Mondiale a Comerțului ori de câte ori este instituit un mecanism de autorizare care intenționează să excludă anumiți producători pe baza considerațiilor privind apărarea națională;
  3. nu dispune de garanții pentru a împiedica utilizarea arbitrară a interesului public   și a apărării naționale pentru a limita (drepturile și libertățile fundamentale precum și) drepturile investitorilor în temeiul tratatelor bilaterale de investiții („TBI„), deși prin acest Proiect de Lege se intenționează excluderea producătorilor pe baza unor criterii generale, subiective.

Proiectul de Lege deschide calea unor acțiuni în despăgubiri îndreptate împotriva statului român.

Proiectul de Lege în forma sa actuală încalcă mai multe drepturi fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și legislația Organizației Mondiale a Comerțului. În acest context, în cazul în care proiectul de lege rămâne neschimbat, este foarte probabil să apară cereri de despăgubiri din partea părților afectate (operatori de telefonie mobilă și/sau producători).

Ca exemplu, operatorii telecom ar putea solicita despăgubiri urmare a unor acțiuni în răspundere delictuală împotriva României, pentru expropriere indirectă sau pentru încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Aceste despăgubiri ar putea avea în vedere, de exemplu, următoarele: (i) sumele plătite de operatorii mobili pentru echipamentul deja achiziționat și care nu va mai putea fi folosit, (ii) diferența de preț dintre echipamentul achiziționat de la noul funizor și cel care ar fi putut fi pus la dispoziție de către funizorul initial, (iii) orice sume suplimentare care ar trebui plătite, prin comparație cu scenariul în care echipamentul inițial ar fi putut fi folosit sau achiziționat (de exemplu costuri mai mari cu întreținerea, costuri mai mari cu instruirea angajaților, etc.) și (iv) pierderea de activitate, de exemplu, ca urmare a prețurilor mai mari către clienți, ca rezultat al costurilor mai mari. În cele din urmă, astfel de cereri de despăgubiri vor fi suportate de către contribuabili și consumatori.

În loc să îmbunătățească viața oamenilor, mai ales după perioadele dificile cauzate de pandemia COVID-19, bugetul național ar trebui să compenseze companiile pentru o situație care ar fi putut fi evitată.

Proiectul de Lege va afecta atât mediul de afaceri românesc, cât și investițiile străine directe în România.

Investițiile străine joacă un rol foarte important pentru dezvoltarea economiei românești. Pentru a atrage investițiile, cadrul de reglementare la nivel național trebuie să fie clar, previzibil și stabil. Aceasta implică, printre altele, să dai părților interesate posibilitatea de a prezenta observații cu privire la noile legi și reglementări, să comunici care sunt obiectivele avute în vedere prin modificările propuse, să stabilești un interval de timp suficient de mare pentru a permite analiza conținutului legislației propuse și pentru a trimite comentarii și observații la acesta și să pui la dispoziție un mijloc de comunicare eficient cu autoritățile relevante.

Proiectul de Lege, în forma sa actuală, creează posibilitatea de a exclude un producător de pe piață doar pe baza originii sale, pe motive pur arbitrare care nu sunt detaliate în niciun fel. Prin urmare, adoptarea acestui Proiect de Lege ar afecta profund și poate iremediabil eforturile României de a atrage investiții străine, deoarece transmite semnale că statul român poate lua decizia de a exclude orice investitor străin ori de câte ori ar considera potrivit și bazându-se doar pe criterii opace și arbitrare.

Deși securitatea națională poate sta la baza verificării investițiilor străine, este foarte îngrijorător faptul că România a decis în acest caz particular să excludă producători din motive de interes public, fără a implementa niciuna din garanțiile cerute de legislațiile relevante atunci când se impugn restricții cu privire la drepturile fundamentale și libertăți. În cazul în care cadrul de reglementare nu oferă stabilitate și predictibilitate, ba dimpotrivă, este modificat într-un mod arbitrat și netransparent, investitorii pe termen lung vor refuza să investească în țara noastră.

Gelu Maravela, Partener fondator, MPR Partners | Maravela, Popescu & Asociații