Un act normativ impune angajatorilor ca, în perioadele cu temperaturi ridicate extreme, să adopte anumite măsuri astfel încât să amelioreze condițiile de muncă și să mențină starea de sănătate a angajaților. Temperaturile ridicate extreme sunt definite ca fiind temperaturile exterioare ale aerului care depășesc +37 grade C sau cele care, corelate cu umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel. Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (INMH) este instituția care ne înștiințează prin mijloacele de comunicare în masă locale care sunt zonele în care temperatura atinge aceste praguri.
Concret, în perioadele cu temperaturi ridicate extreme, angajatorii trebuie să reducă intensitatea și ritmul activităților fizice ale salariaților, să asigure o ventilație corespunzătoare în locurile de muncă și să se asigure că salariații alternează efortul dinamic cu cel static precum și perioadele de lucru cu perioadele de repaus. De asemenea, trebuie să ofere salariaților apă minerală, echipament individual de protectie și acces la dușuri.
În cazul în care temperaturile ridicate extreme se mențin pe o perioadă mai mare de două zile consecutive, iar angajatorii nu pot asigura condițiile minimale menționate anterior, de comun acord cu reprezentanții sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanții aleși ai salariaților, angajatorul poate lua măsuri care să compenseze lipsa asigurării condițiilor minimale. Astfel, se poate reduce programul de lucru sau se poate eșalona ziua de lucru în două perioade, respectiv până la ora 11,00 și după ora 17,00.
Reducerea programului de muncă și efectele asupra contractelor individuale
Mai mult, se poate recurge chiar la întreruperea colectivă a lucrului, asigurându-se totuși continuitatea în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă, cum ar fi, printre altele, unitățile sanitare, unitățile de alimentație publică sau furnizorii de utilități publice. Pe perioada întreruperii colective a lucrului, contractele individuale de muncă ale salariaților se mențin, iar perioada de întrerupere constituie vechime în muncă, potrivit legii. Timpul nelucrat ca urmare a reducerii timpului de lucru ori ca urmare a întreruperii activității, se poate recupera în următoarele 6 luni, caz în care se mențin drepturile salariale avute în luna anterioară întreruperii lucrului. Dacă nu se optează pentru recuperarea timpului nelucrat, este evident că drepturile salariale se vor diminua, acestea acordându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Pentru prevenirea unor îmbolnăviri determinate de muncă în condiții de temperaturi extreme, angajatorii vor asigura examenul medical la angajare și controlul medical periodic, unul din scopurile acestor examinări fiind tocmai acela de a depista eventualele contraindicații pentru munca la temperaturi crescute. Totodată, angajatorii sunt obligați să asigure primul ajutor salariaților afectați de temperaturile ridicate precum și transportul la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor afectate. În vederea acordării primului ajutor salariaților care au manifestări clinice determinate de temperaturile ridicate extreme, angajatorii trebuie să le asigure o încăpere climatizată adecvat, dotată cu medicamente și mijloace specifice asistenței de urgență pentru astfel de cazuri, în special săruri de rehidratare orală și apă minerală.
În funcție de tipul activității desfășurate de angajatori și de organizarea locurilor de muncă, salariații cu afecțiuni medicale, care au contraindicații privind munca la temperaturi extreme, pot fi trecuți în alte locuri de muncă sau vor beneficia de reducerea programului.
În cazul în care angajatorii nu respectă prevederile legislative privind protecția salariaților pe perioadele cu temperaturi extreme, aceștia sunt pasibili de amenzi cuprinse între 1.500 și 2.500 lei.
Dana Ionescu, Legal Manager Adecco România
