În luna martie, în timp ce emisfera sudică se pregătea de sezonul gripei de iarnă, luptând în același timp și cu covid-19, epidemiologul Cheryl Cohen și colegii săi de la Institutul Național pentru Boli Transmisibile din Africa de Sud (NICD) au pus la punct un plan pentru a ține piept celor două situații, scrie site-ul sciencemag.org.

În principal, studiul lor analiza interacțiunile dintre virusurile respiratorii sezoniere și SARS-CoV-2, care provoacă COVID-19. Există posibilitatea ca infectarea cu unul dintre viruși să influențeze riscul ca o persoană să fie infectată și cu celălalt virus? Ce pot face oamenii dacă sunt infectați și cu un virus și cu celălalt? Sunt două întrebări la care specialiștii au vrut să afle răspunsul în acea perioadă.

Dar nu l-au găsit nici acum. Poate și pentru că Centrul pentru Boli Respiratorii și Meningită al NICD, condus de Cohen, a înregistrat, de la finele lunii martie, un singur caz de gripă.

În anii anteriori, platformele de supraveghere din această țară înrregistrau, în medie, aproximaativ 700 de cazuri în perioade similare, a explicat Cohen, adăugând: „Noi supraveghem evoluția griăpei din 1984, iar ce avem acum este fără precedent.”

Cohen spune și de ce ar fi existat și această situație, cu un singur caz de gripă: unele clinici au fost închise temporar, iar persoanele cu simptome ușoare au evitat cabinetele medicale și spitalele. „Nu cred că este posibil să fi ratat în totalitate sezonul gripei, cu toate programele noastre de supraveghere. Aparent, restricțiile de călătorie, închiderea școlilor, distanțarea socială și purtarea de mască au împiedicat răspândirea gripei în Africa de Sud. Iar situații similare au avut loc și în Australia, Noua Zeelandă și în unele zone din America de Sud.

Dacă așa au stat lucrurile în emisfera sudică, există șanse ca și emisfera nordică să aibă același noroc?

Este întrebarea care se regăsește acum pe buzele unor specialiști ce susțin că puține cazuri de gripă sezonieră în sud ar putea însemna mai puține infecții care se răspândesc în nord. Cel puțin așa arată teoria lui Pasi Penttinen, șeful programului de gripă și boli respiratorii de la Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC).

Un avertisment menit să treazească la realitate vine însă din partea unui specialist în virologie, John McCauley, șeful Centrului Mondial de supraveghere a gripei din cadrul Institutului Francis Crick:

„Dacă închiderile și măsurile de distanțare socială nu se aplică în octombrie, noiembrie și decembrie, gripa se va răspândi mult mai ușor decât în sud”.

Perspectiva unui sezon gripal în plină pandemie dă fiori reci specialiștilor în sănătate, în condițiile în care spitalele și clinicile sunt deja sub presiune maximă. Iar infecțiile respiratorii, inclusiv gripa și virusul sincitial respirator (VRS), un alt agent patogen sezonier care poate provoca boli grave la copiii mici și la vârstnici, vor pune spitalele într-o situație și mai greu de gestionat.

Deoarece emisfera sudică a trecut ca prin urechile acului pe lângă gripa sezonieră, cercetătorii au puține dovezi despre modul în care COVID-19 ar putea influența cursul unui focar de gripă. De aceea, „o preocupare majoră a specialiștilor este coinfecția – adică atunci când oamenii au și covid-19 și gripa dintr-o dată”, afrimă Ian Barr, director adjunct al Centrului pentru Referințe și Cercetări privind Gripa, din Melbourne.„Doi sau trei viruși care te infectează sunt în mod normal mai răi decât unul”, spune acesta.

Consecințele coinfecției cu SARS-CoV-2 nu au fost studiate în detaliu. În aprilie, o echipă de la Universitatea Stanford a constatat că printre cele 116 persoane din nordul Californiei care au fost testate pozitiv cu coronavirus în martie, 24 dintre ele au fost testate pozitiv și în cazul infectării cu puțin un alt agent patogen respirator, cel mai adesea rinovirusuri și enterovirusuri care provoacă simptome de răceală, precum și cu VRS.

„Doar unul dintre pacienți a avut gripă, deși e puțin probabil să nu fi existat mai multe cazuri de gripă în sezonul american de gripă”, spune patologul Benjamin Pinsky, de la Stanford. Studiul celor de la Stanford nu a găsit o diferență între rezultatele pacienților cu COVID-19 cu și fără alte infecții.

Ca totul să fie și mai complicat, infectarea cu un virus poate schimba șansele unei persoane de a se infecta cu un altul. Epidemiologul Sema Nickbakhsh și echipa sa de la Universitatea din Glasgow au găsit unele legături, și pozitive și negative, între diferite perechi de virusuri respiratorii.
„Coinfecțiile cu gripă și alte tipuri majore de virusuri respiratorii sunt relativ rare”, spune Nickbakhsh, iar interacțiunile documentate de grupul din Glasgow între gripă și alte virusuri au sugerat anumite efecte de protecție.
De exemplu, faptul că cineva a fost infectat cu un tip de virus gripal, gripa A, părea să reducă șansa de a avea și rinovirus, susțineau, în 2019, cercetătorii, susținnd că mecanismul din spatele acestui efect nu este unul clar.

Nickbakhsh este mai preocupată de RVS, despre care echipa ei a descoperit că a vut interacțiuni pozitive cu CoV-OC43, o specie de coronavirus din aceeași familie ca SARS-CoV-2.

Reducerea posibilelor interacțiuni între COVID-19 și alte infecții necesită un număr mare de teste ale unui pacient testat pentru SARS-CoV-2 și alte virusuri respiratorii.

„Testele rapide și duale de diagnostic vor fi importante atât pentru deciziile care se iau în cercetare, cât și pentru tratament”, spune Benjamin Singer, pneumolog și profesor la Universitatea Northwestern.

Așadar, venirea iernii în emisfera nordică readuce în discuție importanța vaccinurilor antigripale, care pot influența internările în spitale, în condițiile în care pandemia a dat peste cap sistemele sanitare.

Producătorii de vaccinuri antigripale, inclusiv GlaxoSmithKline și AstraZeneca, au anunțat deja creșteri ale producției de vaccinuri pentru sezonul 2020-2021.
ECDC se așteaptă la un record de 194 milioane până la 198 milioane de doze de vaccin, o creștere cu aproape 20 milioane, față de anul trecut.

Dar dacă sezonul gripal va fi unul slab? A investi masiv resursele într-o campanie de imunizare nu va face decât să diminueze reacția în fața COVID-19, consideră specialiștii europeni, care recunosc și că rata de vaccinare în Europa a fost mult scăzută în ultimii ani.

Rata de vaccinare în rândul adulților în vârstă – populația țintă pentru vaccinul antigripal în multe țări – variază între 2% și 72,8%, în funcție de țară( conform celor mai recente date ECDC, lansate în 2018).

Cazul emisferei sudice, unde glonțul sezonului gripal i-a trecut pe lângă ureche, poate crea însă un alt dezavantaj: virusul gripal cu mai puține circulații înseamnă mai puține indicii despre variantele genetice mai răspândite și care ar putea contribui la următorul sezon gripal.

De altfel, Barr și McCauley, ale căror instituții sunt două dintre cele șase care colectează și analizează probe pentru a decide compoziția vaccinului de anul viitor, spun că au primit mai puține probe de la pacienți decât în anii precedenți.

Prin urmare, insuficiența datelor ar putea duce la un vaccin mai puțin eficient pentru emisfera sudică în 2021. Conținutul acelui cocktail trebuie să fie decis până la sfârșitul lunii septembrie. „Este oarecum neliniștitor”, spune Barr, „dar vom face tot posibilul cu virușii pe care îi avem”.