Ancorată în marele continent asiatic care mustește de arme nucleare, o Japonie nucleară ar face situația Chinei și mai complexă decât este acum. Și, cu siguranță, ar obliga China să își revizuiască doctrina nucleară și să își sporească arsenalul nuclear.

Un fapt este cert: Japonia nu are intenția de a construi arme nucleare. Mai mult, are o puternică aversiune față de armele nucleare, fiind singura țarădin lume care a simțit pe pielea ei efectele bombei nucleare. Strategia Japoniei ar trebui ar trebui modificată radical pentru a trece la o opțiune atât de drastică și costisitoare.

În același timp, China nu are niciun interes să provoace Japonia în acest sens. Politica Chinei „fără prima utilizare” nucleară are ca scop liniștirea Japonia că, dacă nu va fi atacată ea mai întâi cu arme nucleare, nu le va folosi în timp de război. Japonia nu are bombe nucleare, iar dacă Beijingul își respectă cuvântul, Japonia ar trebui să fie liniștită.

Dar, nici nu există vreun motiv, în afară de fobia nucleară,pentru care Japonia, a treia cea mai mare economie din lume, nu ar putea deține arme nucleare.

Pe baza unui scenariu, putem să ne gândim că împotriva unui adversar de talia Rusiei sau Chinei care ar ataca cu arme nucleare Japonia, statul nipon trebuie să poată provoca pierderi similare adversarilor. Prin urmare, Japonia ar putea investi într-un mic arsenal de rachete sol-aer, fiecare purtând unul sau mai multe focoase nucleare.

Rachetele ar putea fi staționate în silozuri sau pe lansatoare mobile precum RS-24 Yars. Abilitatea acestor rachete de a ajunge în toată China, Rusia europeană și Orientul Mijlociu ar fi suficientă.

De asemenea, Japonia s-ar putea orienta spre o forță de 100 de rachete balistice cu rază intermediară, fiecare echipată cu trei focoase de 100 kilotone. O altă ipoteză ar fi că Japonia ar putea construi mai multe bombardiere pentru a livra rachete de croazieră și bombe gravitaționale nucleare. Acestea ar putea conduce misiuni de penetrare nucleară împotriva adversarilor.

Submarinele cu rachete balistice ar putea fi însă cea mai atractivă opțiune. Fiecare submarin nuclar japonez ar putea naviga pur și simplu spre est, până la mijlocul Pacificului, iar orice navă de război antisubmarin și avioanele trimise de Rusia sau China pentru a o vâna ar avea mari probleme.

Dintre cele trei scheme de bază, natura defensivă a factorului de descurajare pe mare este probabil singurul pentru care Statele Unite s-ar putea implica să contribuie.

În circumstanțele actuale, nu e în interesul nimănui ca Japonia să dețină arme nucleare. Dar, dacă va fi împinsă, ar putea să facă acest pas. Cu consecințe uriașe pentru regiune, și nu numai.