În plus, summitul UE-China nu ar trebui să fie reprogramat până la sfârșitul anului dacă partea chineză nu face concesii importante privind protejarea investițiilor și companiilor europene pe teritoriul său.
În discursul ținut în fața Parlamentului European pentru prezentarea priorităților președinției germane a Consiliului UE, cancelarul german Angela Merkel a evitat însă să critice Partidul Comunist Chinez pentru noua lege a securității din Hong-Kong și nu a pomenit nimic concret despre încălcările drepturilor omului de către acest regim odios.
Amenințarea chineză ca provocare globală nu este o prioritate a președinției germane a Consiliului UE, iar Berlinul se teme să supere China și continuă politica ”business as usual”, în care interesele economice primează asupra drepturilor omului.
Formulări vagi și ultradiplomatice precum ”relațiile UE cu China sunt marcate de legături comerciale strânse, dar și de concepții diferite privind problemele socio-politice, în privința drepturilor omului și a statului de drept” ascund aceeași abordare naivă și depășită ”Wandel durch Handel”, care nu a dat rezultate nici în cazul Parteneriatului de modernizare (Modernisierungspartnerschaft) cu Rusia. Făcând afaceri cu astfel de regimuri nedemocratice nu produci liberalizare economică și politică, ci mai degrabă devii prizonierul acestora, iar ele în loc să joace după regulile și standardele europene, ajung să le impună europenilor propriile reguli.
Tocmai acum după ce secretarul de stat american Mike Pompeo a anunţat recent că acceptă propunerea europenilor de a institui un mecanism de dialog permanent și de coordonare între SUA şi UE privind gestionarea relaţiei cu China, pe fondul pandemiei de Covid-19, partenerii transatlantici au şansa să-şi reconfigureze total relaţia cu Beijingul. Continuarea abordării ”business as usual” de către UE ar fi o greșeală strategică și irosirea unei oportunități importante de îndiguire a influenței Beijingului în lume.
China trebuie să fie determinată să joace corect, să respecte regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului, să semneze un acord de protejare a investiţiilor occidentale. Mai pe scurt, Beijingul trebuie să înţeleagă că nu poate face ce vrea cu Vestul, care este complet dependent de China, ci este în realitate o relaţie de interdependenţă.
În timp ce SUA și Marea Britanie au condamnat puternic legea securității impusă de China în Hong-Kong, iar Londra a acordat chiar cetățenii pentru rezidenții de acolo, Merkel a insistat pe nevoia de a căuta dialogul cu China, pe baza ”încrederii reciproce”. Mai grav, Ministerul de Externe german a recomandat cetățenilor germani aflați în Hong-Kong să nu posteze comentarii care ar putea fi percepute ca fiind critice la adresa Chinei pentru că ar putea fi arestați. Ce altă dovadă mai bună pentru abordarea submisivă și excesiv de acomodantă față de China ar putea să existe decât acest apel la autocenzură?
Din păcate abordarea Angelei Merkel față de China este total ruptă de realitate, bazată pe iluzia totală că prin strângerea relațiilor economice, astfel de regimuri pot deveni liberale și pro-occidentale. După cum s-a dovedit în nenumărate rânduri – așa ceva nu se va întâmpla niciodată.
Matei Dobrovie,
deputat PNL, membru al Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaților
