Viața nu este niciodată cum ai vrea să fie, indiferent de situație. Contează mult cum privești lucrurile și ce înseamnă bucuria și fericirea pentru tine. Mai ales în aceste vremuri complicate, când lumea a fost dată peste cap de pandemia coronavirus, este mai important ca oricând să înțelegem și să apreciem lucrurile care contează cu adevărat.

Nu vorbesc aici doar de oameni simpli, români care sunt nevoiți să se descurce cum pot atunci când rămân fără loc de muncă peste noapte sau când primesc o amendă de 20.000 de lei pentru că nu au completat corect o hârtie, bani pe care poate nu îi câștigă nici într-un an, ci și de autorități și oameni care au putere de decizie în aceste momente.

Probabil mulți dintre cei 300.000 de români care au primit deja o amendă fac parte din rândul oamenilor care poate nu au reușit să completeze corect o declarație, din prostie sau înțelegere (vezi analfabetismul funcțional din România), fiind taxați, fără niciun scrupul, de un polițist care așa a înțeles el că trebuie să aplice legea și sancțiunile. Însă nimeni nu se întreabă cum am ajuns atât de proști ca țară fără să ne pese de cei de lângă noi, indiferent că suntem oameni simpli sau oameni angajați în slujba statului, să ne reprezinte, uitând complet de bunul simț și înțelegere în această perioadă grea pentru toți.

Nu citi dacă ești prost

Alexandru Paleologu spunea că „Bunul Simţ este contrariul prostiei, mai mult chiar decât inteligenţa” . Acesta este unul dintre motivele pentru care cred cu tărie că ne-am pierdut bunul simț, aspect vag explicat în DEX (bun-simț = decență ) dar cu o vastă însemnătate socială, ducând insă rangul prostiei (care apropo are 69 de explicații și conotații în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ) la cele mai înalte cote. Se pare că ne-am obișnuit cu prostia, ca nație, însă am uitat complet de importanța bunui simț.

Am să îți spun un lucru care probabil o să te deranjeze. Dacă nu te afli unde ai vrea fi în prezent înseamnă că ești prost. Dacă crezi că toată lumea are ceva cu tine și niciodată tu nu ești vinovat de nimic, ești prost. Dacă viața nu a fost bună cu tine și nu ai primit ce voiai se poate datoara faptului că ești prost. Cu prostia ne-am obișnuit, vezi Bulă sau Păcală, însă cu bunul simț mai greu. Chiar dacă la origine cuvântul prost, provenit din slavă, înseamnă drept sau vertical, în română cuvântul a luat o conotație negativă, având o gamă largă de explicații și sensuri, pornind de la cuvântul prostuț care înseamnă inocent, până la sintagma „prost ca noaptea”, care ar putea duce cu gândul la prostia absolută.

Ne-am pierdut bunul-simț

Un lucru este sigur, nu există o definiţie scurtă şi cuprinzătoare a bunului simţ, ci doar cugetări, iar alăturarea acestor două cuvinte este considerată de multe ori un concept filozofic abstract, extrem de vast și de complex. Totuși, bunul simț există și se simte la fiecare pas. În România, vina pare să aparțină în primul rând celor care se ocupă de studiul limbii române, pentru că nu au stabilit un înțeles complet al asocierii acestor două cuvinte şi cum ar trebuie ele puse în practică, o explicație rudimentară și românească ar fi „cei șapte ani de acasă”.

Totuși, filozoful francez Rene Descartes pare să aducă un răspuns complet, chiar dacă acesta nu este unul pur mioritic, bunul simț fiind explicat drept ”puterea de a judeca bine şi de a distinge adevărul de fals, care este tocmai ceea ce se numeşte bunul-simţ sau raţiunea, este în mod natural egală la toţi oamenii”. Puteți citi mai jos și o explicație mai largă a bunului simț dată de marele gânditor.

Pentru mulți sau cel puțin pentru cei care înțeleg, bunul-simţ înseamnă rațiune, compasiune, înțegelere. Mai mult, la nivel extins, ne poate duce cu gândul la altruism sau armonie. De asemenea, bunul simț ar trebui să însemne grijă pentru viitor, prin acţiuni prezente, directe. Trebuie să înțelegem și să punem mai presus de tot acest lucru.

Cum ne vom descurca după data de 15 mai, atunci când vor începe relaxarea restricțiilor, fără bun simț? Cetățeni și S tat, deopotrivă, par să își vadă doar interesul, supraviețuirea și protecția personală, păstrarea aparențelor și păstrarea bunurilor și puterilor dobândite într-o formă intactă. Suntem într-o situație de criză, iar în aceste momente critice se vede cine suntem de fapt.

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face

La încălcarea unei reguli de bun-simţ, după cum spune românul, de „neam prost”, facem mereu pe cineva să sufere, îl jignim, îl denigrăm sau îi provocăm un disconfort. Bunul-simț și forma lui cea mai simplă ar putea fi înțeleasă ușor prin cunoscutul proverb românesc: Ce ție nu îți place, altuia nu îi face.

Oamenii au avut mereu nevoie de reguli, de-a lungul timpului, pentru o mai bună funcționare și dezvoltare a societății. Astfel, regulile de conviețuire au fost diverse, de la cele scrise, precum legi și reglementări, la cele transmise din generație în generație, precum tradițiile și obiceiurile. Totuși absurdul unora dintre ele nu a fost contestat până mai târziu.

Într-o perioadă în care lumea nu mai este la fel și oamenii uită de multe ori cine sunt, bun-simț devine o necesitate.

Descartes, despre bunul-simț

„Din tot ce există pe lume, bunul simț este acela care este distribuit în egală măsură tuturora, căci fiecare se crede atât de înzestrat cu el încât și cei care sunt mai greu de mulțumit în alte privințe nu-și doresc, în general, să aibă o măsură mai mare decât aceea pe care deja o posedă din această calitate. Și este puțin probabil să se înșele cu toții. Mai degrabă această convingere ar putea fi luată drept mărturie asupra faptului că puterea dreptei judecăți și a distingerii adevărului de falsitate, ceea ce se cheamă propriu-zis bun simț sau rațiune, este în mod firesc egală la toți oamenii și, drept consecință, diversitatea opiniilor noastre nu decurge din faptul că unul are mai multă rațiune decât altul, ci numai din faptul că ne conducem gândurile pe căi diferite, fără a ne fixa atenția asupra acelorași repere.

Căci a avea o minte sănătoasă nu este suficient, cea dintâi cerință este să o folosim în mod corect. Cele mai înalte minți sunt deschise celor mai mari vicii, tot așa cum sunt capabile de cele mai mari realizări, iar cei care merg foarte încet pot face progrese mult mai mari dacă țin drumul drept, în comparație cu aceia care, alergând, rătăcesc departe de drum.

Cât despre mine, niciodată n-am crezut că mintea mea ar fi mai aproape de desăvârșire decât a altora în vreo privință. Din contră, de multe ori mi-am dorit să le fiu egal altora în agerimea minții, în claritatea și originalitatea imaginației sau în bogăția și promptitudinea gândirii. Pe lângă acestea, nu cunosc alte calități care să contribuie la șlefuirea minții umane. Cât despre însușirea numită rațiune sau bun simț, dat fiind că este singurul lucru care ne deosebește pe noi, oamenii, de animale, vreau să cred că se găsește întreagă la fiecare om și urmez în această privință părerea la care aderă toți filozofii, care spun că o diferență între mult și puțin, în acest domeniu, există doar accidental.

Totuși, nu voi ezita să-mi mărturisesc convingerea că am avut marele noroc să mă fi aflat, încă de timpuriu, pe anumite căi ce m-au condus către considerente din care mi-am făurit o metodă care, în opinia mea, îmi oferă mijloacele prin care să-mi înmulțesc treptat cunoștințele și să le înalț, puțin câte puțin, către cel mai ridicat punct pe care mediocritatea minții și relativ scurta durată a vieții mele mă vor lăsa să-l ating. (…) La urma urmei, există și posibilitatea să mă înșel și să iau drept aur și diamante o grămadă de bucăți de sticlă și aramă. Știu cât suntem de predispuși să ne înșelăm în privința noastră și că trebuie să privim cu suspiciune acele judecăți ale prietenilor noștri pe care aceștia le fac în favoarea noastră”, scria Descartes.

P.S.: Titlul este parțial furat. Vă spun asta din bun simț și pentru a vă face o recomandare. Citiți „N-o citi dacă ești prost”, un adevărat manifest pentru literatura adevarată, o culegerea de povestiri scrisă de Tibor Fischer, un scriitor maghiar, adevărat geniul al parodiei care reușete să fie rreverentios si sarcastic, iconoclast si acid în același timp, iar prin poveștile sale creează personaje greu de uitat pe care le pune în situatii greu de conceput, multe asemănătoare cu situația în care ne aflăm noi, românii, într-o normalitate la limita absurdului.