Nesăbuința lui Boris Johnson: un plan pentru învrăjbire și rea guvernare
Într-o democrație modernă utilizarea forței brute împotriva oponenților nu e nici democratică și nici chibzuită. Dacă revendicările sunt ignorate, presiunea se va acumula și în cele din urmă va ajunge să submineze legitimitatea politică. Boris Johnson crede că cu majoritatea sa din Cameră, aleasă prin sistemul de vot în care primul clasat câștigă [indiferent de procentul obținut – n.trad.], își poate permite să sfideze o astfel de logică. E o strategie nesăbuită. În loc să cugete la cum ar trebui guvernată țara în vremuri în care naționalismul câștigă popularitate, dl Johnson plănuiește să exploateze versiunea engleză a naționalismului la alegerile din mai din „Super-Joi” [alegeri locale, regionale și pentru responsabili ai poliției – n.trad.]. Aceste scrutine vor putea aduce prim urmare mai degrabă unele avantaje tactice, care nu oferă vreun răspuns la întrebarea ce fel de stat modern ar trebui Regatul Unit să fie.
În centrul dezbaterii actuale se află faptul că în Anglia centrul consideră că se află la conducere fără nici un fel de rezerve. Consiliile locale din Anglia sunt „creaturi ale statutului”. Puterile lor pot fi modificate sau abolite de guvernul central. Dar în afara Angliei există concepții concurente privind constrângerile la care e supus executivul britanic. Ele au fost amplificate de ascensiunea sentimentelor naționaliste în Anglia, Țara Galilor și Scoția.
Revolte nocturne în Irlanda de Nord
Separatismul evită întrebări cruciale privind natura relației viitoare dintre state. Asemenea eschivări au făcut ca dl Johnson, călare pe tigrul naționalismului englez, să traseze o frontieră prin Marea Irlandeză atunci când a încheiat acordul pentru Brexit. Acea decizie și-a adus aportul la revoltele nocturne din Irlanda de Nord și pare că este totodată una pe care premierul se simte incapabil s-o revizuiască – poate și din teama de a nu fi demascat drept ipocrit, notează The Guardian.
Centrul pășea odinioară cu mare grijă în afara Angliei, atent să nu dezbine oamenii în naționaliști și unioniști. Istoria e plină de astfel de greșeli. Dl Johnson pare a fi pe cale să le repete și el. Anul trecut James Mitchell de la Universitatea din Edinburgh scria că, pentru a fi împiedicat parlamentul britanic ostil să abolească sau să anuleze puteri ale parlamentului scoțian împotriva dorințelor poporului scoțian, ar fi necesară o „restructurare majoră a constituției [britanice], inclusiv printr-o constituție scrisă și aplicabilă de către instanțe”. Având în vedere cât de mare e puterea la centru în Regatul Unit, un astfel de document ar fi binevenit. Dar nu avem nici un indiciu că s-ar întrevede unul.
Muncă asiduă din partea Regatului
După pandemie statul britanic ar trebui să pornească într-o călătorie constituțională. Un Regat federal, unul în care fiecare parte a statului să fie tratată la fel sau cel puțin într-o manieră cât mai similară, pare o destinație atrăgătoare. Însă va fi necesară o muncă asiduă pentru a convinge populațiile din fiecare parte a Regatului de avantajele acestui demers și pentru a se concepe o schemă care să obțină un sprijin larg. Aceste sarcini trebuie văzute în antiteză cu poziția unor segmente ale Partidului Conservator, conform căreia descentralizarea nu e decât un accident politic care va dispărea odată ce vei trage aer adânc în piept și vei pretinde că nu există.
Dl Johnson nu vrea să înmâneze mai multă putere unor guverne care ar putea ajunge să fie controlate de opozanți ai săi. Tony Travers de la London School of Economics observa că promisiunile conform cărora comunitățile vor fi în măsură să își „recupereze mai mult control” au fost contrazise pe timpul pandemiei de intervențiile centralizate ale Angliei, adesea cu rezultate slabe. Un plan de descentralizare pentru Anglia care ar fi urmat să acorde mai multe puteri municipalităților și regiunilor, așteptat în septembrie, nu a văzut lumina zilei nici acum. În loc să le ofere consiliilor locale engleze un control mai mare asupra bugetului, Trezoreria le oferă sume de bani de care ajung să beneficieze în mod disproporționat circumscripții controlate la limită de conservatori.
Frontierele britanice, vechi de un secol
Puține state din Europa au astăzi aceleași granițe cu cele pe care le aveau acum o sută de ani. Actualele frontiere britanice sunt vechi de numai un secol. Menținerea lor intactă necesită ca puterea să fie difuză, iar nu concentrată.
O majoritate pro-independență la Edinburgh și un succes pentru Plaid Cymru [partidul naționalist galez, social-democrat și pro-independență – n.trad.] ar trebui să constituie motiv de reflecție pe tot cuprinsul acestui Regat dezbinat. Exemplele legislativelor din Cardiff, Edinburgh și Belfast pledează în favoarea unui caracter mai pronunțat regional și mai puțin național al consiliilor engleze. Cabinetul britanic trebuie să se împace cu descentralizarea, și trebuie s-o facă deplin.
Sursă foto: Dreamstime
