Negare. Panică. Luminița de la capătul tunelului. Reacția Marii Britanii la Covid-19 a trecut prin faze distincte și mai sunt încă cel puțin două. În ciuda succesului programului de vaccinare, o privire către India, Chile, Brazilia, Franța și Germania, poate duce la o singură concluzie: criza nu a luat sfârșit, potrivit The Guardian.

Faza de negare a durat de la primele cazuri de raportare a Covid-19 în China, la sfârșitul lui 2019, până la mijlocul lui martie 2020. Inițial, a fost justificat un anumit scepticism deoarece s-a vorbit de pandemii globale care conturau un spectacol horror.

Pe măsură ce pandemia Covid dădea semne că a mai slăbit, Marea Britanie părea pregătită pentru un boom clasic de scurtă durată.

Dar guvernul britanic, ca și administrația Donald Trump, a acționat lent. Piețele financiare au intrat mai repede în etapa a doua: panică! Iar până când au fost anunțate blocaje draconice, au plonjat în spaima că aceasta este cea mai mare amenințare la adresa sănătății globale, de la izbucnirea Gripei Spaniole, și va duce la o nouă Mare Depresiune.

Dar și faza de panică a fost relativ scurtă, chiar dacă a implicat o activitate frenetică din partea băncilor centrale și a ministerelor de finanțe. Muncitorii au rămas acasă din cauza închiderii întreprinderilor.Piețele financiare au fost „unse” prin relaxare cantitativă, achiziții de active de către băncile centrale care acționează ca o formă de creare de bani. Mesajul transmis a fost că factorii de decizie politică vor face orice va fi nevoie.
Până la un punct, această acțiune a fost un succes. Economia britanică s-a contractat cu un sfert, între februarie și aprilie, dar până la sfârșitul perioadei respective începuse să se stabilizeze.
Când restricțiile au fost ridicate, în primăvara lui 2020, părea că se întrezărește sfârșitul. Aceasta a fost faza falsă a luminii de la capătul tunelului, moment în care deschiderea industriei ospitalității a fost considerată un fel de Ziua Independenței.

Dar după ce vara s-a încheiat, iar închiderile locale nu au reușit să oprească creșterea numărului de cazuri, restricțiile generale au fost reintroduse în Marea Britanie. Țara se întorcea într-o hibernare din care abia ieșise.
Judecând după dovezile limitate disponibile, oamenii tînjesc duăpă revenirea normalității,sperând că programul de vaccinare face ca deschiderea din 2021 să fie mai sigură și mai durabilă decât cea din 2020. Dacă experiența de peste Atlantic ne arată ceva este că vânzările cu amănuntul au crescut cu aproape 10% în martie. Este de așteptat ca și Marea Britanie să producă un mini boom în următoarele câteva luni. Previziunile de creștere pentru acest an vor fi revizuite în sus, poate chiar brusc.

Această fază nu va continua la nesfârșit. Chiar și în China, singura economie majoră care și-a depășit vârful de producție pre-pandemic, creșterea a început să se relaxeze. Cifrele recente au arătat că, în timp ce a doua cea mai mare economie mondială a crescut cu o rată anuală record de 18% în primul trimestru al anului 2021, creșterea trimestrială a încetinit la mai puțin de 1%.

Este evident faptul că Marea Britanie va fi afectată de ceea ce se întâmplă în altă parte a lumii. În UE vaccinarea abia acum începe să ia viteză, și în multe țări ratele de infectare rămân îngrijorător de mari.

Deci, poate fi un pariu rezonabil că faza a cincea a Covid-19 va fi ca un duș rece. Din mai multe motive: redresarea își pierde impulsul ca urmare a creșterii șomajului sau ca urmare a greșelilor de politică, piețele se prăbușesc pe fondul îngrijorării că cererea depășește oferta, virusul, este îmblânzit în Marea Britanie, dar poate fi ”reimportat”. Acest ultim risc este cel mai grav. De la începutul pandemiei s-a vorbit mult despre sfârșitul globalizării, deoarece s-a concentrat mai mult pe statele naționale, pe producția internă și pe lanțuri de aprovizionare mai scurte. Dar ultimele 15 luni au demonstrat, brutal, cât de interconectată a devenit lumea modernă.
Unele probleme sunt globale și necesită soluții globale: schimbările climatice sunt una, iar Covid-19 e altceva.
În ultimii ani, au existat avertismente cu privire la cât de prost pregătite sunt sistemele de sănătate din țările sărace pentru o pandemie gravă. Cu excepția cazului în care primesc ajutor, și asta rapid, va fi nevoie de ani pentru a-și imuniza populațiile.
Renunțarea la drepturile de proprietate intelectuală pentru a permite extinderea vaccinurilor ieftine ar accelera imunizarea, chiar dacă înseamnă asumarea unor interese puternice.
Este clar că modul în care lumea avansată va răspunde acestei provocări va avea o influență asupra celei de-a șasea faze a crizei. După cum stau lucrurile, nu pot fi deâct două soluții: fie recuperarea, fie recidivarea.